Un thriller cu totul aparte este “Dublă constrângere”*) de Chris Bohjalian, publicat de Editura Leda. Chris Bohjalian a scris treisprezece romane de mare succes, multe dintre acestea se află pe poziții de top în listele de bestselleruri, au fost traduse în peste douăzeci și cinci de limbi și douădintre ele au fost ecranizate. În 2002, lui Bohjalian i-a fost atribut New England Book Award. “Dublă constrângere” este din 2007.
Este povestea unei studente de colegiu atacate pe când se plimba cu bicicleta pe un drumeag din Vermont și căreia viața i se schimbă complet după acest eveniment. Laurel își găsește refugiul în fotografie, începe să lucreze ca voluntară, apoi, după terminarea colegiului, este angajata unui adăpost pentru oamenii străzii, unde îl cunoaște pe Bobbie Crocker, un bătrân suferind de schizofrenie, a cărui singură avere este o cutie de fotografii. Bătrânul moare pe neașteptate, iar Laurel descoperă că fusese un fotograf de succes. (Interesant pare să fie amănuntul că Bohjalian chiar și-a găsit subiectul într-o poveste asemănătoare în 2003: un prieten care era director la Vermont’s Committee on Temporary Sherter din Burlington i-a arătat o cutie cu fotografii, rămasă în urma unui fost rezident. O parte dintre acele fotografii se regăsesc în roman: cartea include fotografiile alb-negru ale lui Bob “Suflețel” Campbell, portrete de anonimi, autoportrete, jucători de footbal și cântăreți de jazz, care dau o puternică notă de autenticitate romanului.) Viața bătrânului devine obsesie pentru Laurel, care e convinsă că măcar o parte dintre fotografii dezvăluie un secret de familie. Aici începe povestea fascinantă cu eroii lui Scott Fitzgerald din “Marele Gatsby”, tânăra ajungând la concluzia că bătrânul fusese fiul născut de Daisy Buchanan din relația ascunsă cu Jay Gatsby, ucis, se știe, pentru o crimă pe care n-a comis-o el. Bohjalian pare să creadă, ca și Nick Carraway, eroul lui Fitzgerald, că trecutul e puternic prezent în viitor. În carte apare și Pamela Buchanan Marshfield, fiica lui Tom și Daisy Buchanan, care face tot posibilul ca Laurel să nu scormone în trecut și să afle adevărul. Integrarea acestor personaje din Scott Fitzgerald este, poate, cea mai ambițioasă ispravă a lui Bohjalian, de care se achită magnific.Între fotografiile pe care Laurel le găsește în cutia cu vechituri a bătrânului este una care arată o femeie pe bicicletă pe un drumeag de pământ din Vermont. Întrebările se nasc imediat, tânăra fiind convinsă că ea și femeia din fotografie sunt una și aceeași persoană. Dar, atunci, fotograful se afla în apropiere? A fost martor al agresiunii? Avea vreo relație cu agresorii? Era implicat în vreun fel în ceea ce i se întâmplase ei? Suspansul se menține, îl vom menține și noi. Ca și secretul asupra surprinzătorului final. Să mai spunem că titlul romanului este o expresie din psihologie.
În sfârșit, merită să menționăm ideea asupra căreia Bohjalian insistă în mulțumirile sale finale: “Marele Gatsby este o carte despre oameni îngenunchiați de viață, despre minciunile și prefăcătoriile lor; despre minciunile pe care le trăim în mod conștient și cele despre care ne convingem că sunt doar o față ușor cosmetizată a realității. Poate că asta este principala temă a confruntării dintre personajele din Dublă constrângere, și de aceea Marele Gatsby exercită o inlfuență atât de puternică și convingătoare asupra personajului Laurel Estabrook.”
*) Chris Bohjalian – Dublă constrângere, Editura Leda. Traducere și note de Irina Bojin