Părintele Petroniu de la Prodromu
Pr. Constantin Coman, Costion Nicolescu (coord.)
Editura Bizantină
În seria „Duhovnici români contemporani”, Editura Bizantina publică o monografie dedicată Părintelui Petroniu Tănase, starețul schitului românesc, Sfântul Ioan Botezatorul, Prodromul, de la Sfântul Munte Athos. Monografia se înscrie în genul celor dedicate celorlalți mari duhovnici români contemporani cărora editura le-a închinat și publicat o astfel de monografie: Părintele Paisie de la Sihla, Părintele Sofian Boghiu, Părintele Dometie de la Râmeți, Părintele Iachint de la Putna, Părintele Iulian Stoicescu, Părintele Constantin Voicescu, Părintele Alexe Barca, Părintele Dimitrie.
„Am încercat să realizăm o imagine cât mai fidelă a personalității părintelui, adunând la un loc materiale despre dânsul și texte ale dânsului. Așa cum spuneam și în celelalte cazuri, dorința noastră a fost de a face o icoană care să păstreze chipul părintelui spre pomenire printre noi. O icoană, între multe altele posibile, a unui mare nevoitor întru cele monahale, pe care l-am cunoscut și cu care am avut o binecuvântată legătura duhovnicească peste treizeci de ani de zile. Ca de fiecare dată, și de data aceasta chipul pe care încercăm să-l imortalizăm, nu într-o icoană pictată, ci într-o carte, este întâi de toate un gest personal de cinstire, de exprimare a evlaviei pe care i-am purtat-o și i-o purtăm ca mulți din cei care l-au cunoscut mai de aproape. Am simțit și acum nevoia să întoarcem darul extrem de prețios și binecuvântarea de a cunoaște și de a fi în legătură cu un mare nevoitor în cele dumnezeiești, cu prinosul dragostei și recunoștinței noastre. Am realizat această icoană cu materialele pe care le-am avut la dispoziție și cu osteneala celor doi îngrijitori de ediție. Părintele Petroniu însuși a avut bunăvoința să încredințeze Editurii Bizantine câteva lucrări spre publicare (Chemarea Sfintei Ortodoxii, Icoane smerite, Bine ești cuvântat Doamne). De asemenea, în corespondența purtată cu noi ne-a făgăduit că ne va da un volum de predici, care ne-a parvenit ulterior trecerii lui la Domnul. Cu binecuvântarea dânsului am primit cu mult înainte de sfârșitul lui pământesc și un număr important de casete audio cu înregistrări ale unor cuvinte de învățătură adresate obștii Prodromului cu diferite împrejurări. Prin intermediul părintelui Modest, ucenicul de chilie al Părintelui Petroniu în ultimele luni de viață, am primit câteva caiete conținând în principal note de lectură ale Părintelui Petroniu. Părintele Modest a făcut acest gest încredințat fiind că aceasta era și voința Părintelui Petroniu. Am adăugat la acestea câteva dialoguri realizate în timp cu Părintele Petroniu, două dialoguri despre Părintele Petroniu, unul cu cel mai apropiat colaborator în perioada stăreției la Prodromu, părintele Justinian, iconomul Prodromului și celălalt cu Părintele Modest, mărturiile personale și corespondența celor doi îngrijitori de ediție și mărturia bogată a Părintelui Damaschin de la Mânăstirea Grigoriu. Mulțumim din suflet în acest loc Părintelui Arhimandrit Atanasie, actualul stareț al Prodromului. Într-o discuție personală în care îi aduceam la cunoștință ideea publicării acestei cărți și o puneam la dispoziție, Părintele Stareț Atanasie și-a dat acordul pentru publicarea ei de către noi și ne-a confirmat cu mărturie proprie că aceasta a fost și dorința Părintelui Petroniu, care, de fiecare dată când trimitea Editurii Bizantine un text, o făcea numai cu acordul sinaxei schitului.”
Părintele Petroniu s-a născut în anul 1914 în comuna Farcașa (județul Neamț). S-a călugărit de foarte tânăr în obștea Mânăstirii Neamțului, unde s-a și format duhovnicește. Mai târziu a fost trimis la București pentru studii, iar astfel a intrat în obștea Mânăstirii Antim. A studiat teologia (licențiat), dar a făcut în paralel și unele studii de matematică și filozofie. La Antim, în anul 1937, monahul Petroniu a avut drept ascultare de a pune în bună rânduială biblioteca mânăstirii. În anii celui de al II-lea război mondial și în primii ani după război (1945-1947), Părintele Petroniu a fost funcționar la Cancelaria Sfântului Sinod și chiar la secretariatul patriarhului Nicodim. A făcut parte din gruparea Rugul Aprins și a suferit consecințele politice ale acestei afilieri. În anul 1977, la cererea monahilor români din Sfântul Munte Athos, Patriarhia Română a decis să trimită două grupuri de călugări români ca să întărească efectivul Schitului românesc Prodromu și să revigoreze viața monastică a schitului, în 1977 și 1978. Părintele Petroniu a făcut parte de valul al doilea, din 1978. Din 1978, Părintele Petroniu a trăit neîntrerupt la Sfântul Munte Athos, iar din anul 1984 a fost ales stareț. A renunțat la stăreție la începutul anului 2011 din cauza vârstei înaintate. A trecut la Domnul în ziua de 22 februarie 2011 și a fost înmormântat după tradiția athonită la 24 februarie 2011 în micul cimitir al Schitului Prodromu.