Tennessee Williams
Memoriile unui bătrân crocodilEditura ART
Traducere de Antoaneta Ralian. Cu o sinceritate și o relaxare pe alocuri aiuritoare, marele dramaturg își livrează pe tavă toate slăbiciunile: homosexual declarat, alcoolic, dependent de amfetamine și de barbiturice, depresiv, paranoic, obsedat de opera lui. Toate, însă cu umor, ironie și autoironie. Nu lipsesc din povestea acestei vieți nici momentele de maximă intensitate emoțională, cum ar fi relația specială pe care a avut-o cu sora lui, Rose, bolnavă psihic, sau moartea partenerului său Frankie, cu care a trăit paisprezece ani. La fel cum nu lipsesc nici relatările savuroase despre prietenii lui, toți celebri: Gore Vidal, Truman Capote, Elia Kazan, Marlon Brando, Vivian Leigh, Anna Magnani, Elizabeth Taylor. Poate că singura lecție la care ar trebui să medităm la finalul acestei lecturi este că “Dumnezeu nu vine când îl chemi, dar întotdeauna vine la timp.”
Anul trecut, în 2011, s-au împlinit 100 de ani de la nașterea dramaturgului, unul dintre cei mai importanți ai secolului al XX-lea, care a câștigat de două ori Premiul Pulitzer pentru “Un tramvai numit dorință” (1947) și “Pisica pe acoperișul fierbinte” (1955).
De ce memoriile unui bătrân crocodil? Autorul spune pe același ton frust, cu care ne-a obișnuit și în piesele sale, că a fost sfătuit la un moment dat de cardiologul său să se întoarcă la Key West și să trăiască ca un crocodil. “Nu știu cum trăiesc crocodilii, decât că se bălăcesc într-o mocirlă, și acest gen de viață nu mă atrage mai mult decât moartea”, mărturisește Williams în memorii.
Mari actori au jucat în piesele sau în ecranizările după textele sale, printre care Anna Magnani, Burt Lancaster, Vivien Leigh, Marlon Brando, Al Pacino, Katharine Hepburn, Elisabeth Taylor, Paul Newman, Robert Redford, Bette Davis.