Antony Flew (foto) era considerat cel mai celebru ateu din lume. Celebritatea și-o construise prin seriozitate: s-a documentat cu rigurozitate și a elaborat nenumărate cărți, articole și conferințe în care argumenta inexistența lui Dumnezeu.
Numai că iată ce s-a-ntâmplat: cu cât pătrundea mai adânc în profunzimile problemei, cu atât descoperea mai multe întrebări și răspunsuri care contraziceau teza de la care pornise. Inclusiv argumente solide în favoarea existenței lui Dumnezeu provenite de la celebri oameni de știință.
Un om onest și serios rămâne onest și serios chiar atunci când – sau mai ales atunci când – ajunge în situația de a trebui să-și mărturisească eroarea. Nu o eroare de metodă ori de detaliu, ci una de sistem, vizând fundamentele unei construcții de o viață.
A făcut-o fără să ezite, considerând că este de datoria lui, scriind o carte intitulată, simplu, „Există Dumnezeu”. Subliniez faptul că Flew și-a schimbat poziția la 180 de grade nu în urma unei revelații mistice, ci prin abordare științifică.
Și cum să nu ți-o schimbi, când ai de partea aceasta atâtea minți strălucite! Am vorbit deja, în această rubrică, despre credința în Dumnezeu a unor monștri sacri ai științei precum Francis Bacon, Sir Isaac Newton, Samuel Morse, Robert Boyle, Johannes Kepler, Michael Faraday, Louis Pasteur, James Joule sau… Charles Darwin!
Adaug acum, grație cărții lui Flew, câteva alte luări de poziție în același sens.
Nicolae Paulescu,: „Sunt tot așa de sigur de existența sufletului ca de orice adevăr bine stabilit de știința experimentală. Și această siguranță nu este o simplă credință, ci o convingere profundă, dobândită în mod științific.”
Stephen Hawking: „ (…) de ce existăm noi și de există universul. Dacă găsim răspunsul la această întrebare, ar fi triumful suprem al rațiunii omenești – pentru că atunci am cunoaște mintea lui Dumnezeu.”
„Impresia covârșitoare este una de ordine. Cu cât descoperim mai multe despre univers, cu atât descoperim mai mult că este guvernat de legi raționale.”
„Și totuși rămâne întrebarea: De ce există universul? Dacă doriți, puteți să îl definiți pe Dumnezeu drept răspunsul la această întrebare.”
Albert Einstein: „Vreau să știu cum a creat Dumnezeu lumea aceasta. Vreau să îi cunosc gândurile. Restul sunt detalii.”
„Nu sunt ateu și nici nu cred că mă pot numi panteist.”
„Ceea ce mă enervează cu adevărat este că aceștia [ateii] mă citează pe mine pentru a-și susține concepțiile.”
„N-am găsit niciodată o expresie mai bună decât religioasă pentru această încredere în natura rațională a realității și în accesibilitatea sa ciudată pentru mintea omenească.”
„Această convingere fermă, convingere împletită cu un sentiment profund, într-o minte superioară care se revelează pe sine în lumea experienței, reprezintă concepția mea despre Dumnezeu.”
„Oricine este implicat serios în demersul științific devine convins că în legile naturii se manifestă existența unui spirit cu mult superior omului și în fața căruia noi, cu puterile noastre modeste, trebuie să ne simțim umili.”
Werner Heisenberg: „De-a lungul vieții mele am fost obligat în mod repetat să meditez la relația dintre știință și religie, fiindcă niciodată nu m-am îndoit de realitatea spre care indică.”
Max Planck: „Nu poate exista niciodată o opoziție reală între religie și știință, deoarece una o completează pe cealaltă.”
„Religia și științele naturale duc o bătălie comună într-o cruciadă comună și permanentă încleștare împotriva scepticismului, dogmatismului, îndoielilor și superstiției.”
Sir Isaac Newton: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflați de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia.”
„Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd Pământul aflat la distanța potrivită de soare pentru a primi cantitatea corespunzătoare de căldură și lumină. Așa ceva nu s-a produs din întâmplare!”
Primele cuvinte pe care le-a transmis prin telegraf Samuel Morse au fost: „Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!” (Numeri 23:23)
Ca să fie și mai clar, și-a descris astfel realizările: „Este opera Lui… Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă!” (Psalmul 115:1)
Robert Boyle a scris despre „patimile, moartea, învierea și înălțarea lui Iisus Hristos și toate celelalte minunate lucrări făcute de El în timpul șederii Sale pe Pământ, pentru a întări convingerea oamenilor că El este atât Dumnezeu cât și om.”
A.M. Dirac: „Dumnezeu este un matematician la nivel foarte înalt și S-a folosit de matematicile avansate când a creat Universul.”
Charles Darwin: „Rațiunea îmi spune despre dificultatea extremă sau mai degrabă imposibilitatea de a concepe acest univers imens și minunat, inclusiv omul și capacitatea lui de-a privi departe în trecut și departe în viitor, drept rezultatul unei șanse oarbe sau a necestității. Când reflectez în acest fel, mă simt obligat să caut o Primă Cauză care are o minte inteligentă similară într-un anumit grad cu mintea omului; și atunci merit să fiu numit teist.”
Paul Davies (fizician, psiholog, profesor la Arizona State University, Director al BEYOND: Center for Fundamental Concepts in Science): „Știința poate înainta numai dacă omul de știință adoptă o poziție teologică față de lume și viață.”
El respinge ideea unei „teorii despre tot” și a faptului că asta ar demonstra consistența logică a universului. Legile fizice chiar există! E absurd să le considerăm ale noastre, sunt ale naturii. Dar puteau fi altele!
În fine, dacă legile naturii nu au un temei rațional, atunci universul e absurd!
Antony Flew mai aduce următoarele argumente pentru existența lui Dumnezeu:
– argumentul reglajului fin – dacă orice constantă fizică ar fi fost foarte puțin diferită, n-ar mai exista Universul
– argumentul șansei oarbe: tot ceea ce suntem și vedem poate fi doar urmarea unei întâmplări norocoase?
– eventuala existență a universurilor multiple (oricum nedovedită) nu explică originea legilor fizice
– condițiile care se estimează a fi fost la originea vieții sunt necesare, dar nu și suficiente
– codificările din ADN, la fel ca orice alte codificări sofisticate, nu pot fi decât rodul unei conștiințe, unei inteligențe, unei ființe.