La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag apărea primul serial umoristic din presa românească postdecembristă. După un deceniu și jumătate, am constatat că a rămas atât de afurisit de actual, incât am decis să-l republicăm.
Motto: „…vijelia-ngrozitoare/ care vine, vine, vine, vine, vine priiiimăvara…”
(Din ultimul comunicat meteo inainte de inghețarea Băieților de la Omu’)
Primăvara sosise, veselă și optimistă, cu troiene de un metru. Prin valurile de ninsoare abia dacă zăreai câțiva năimiți inotând in zăpadă: o mână de reporteri speciali scormonind după cadavre inghețate, un ex-lider debarcat care umbla după altă barcă (sau măcar o barjă, ceva) și simpli cetățeni care, aflând de parașutarea ajutoarelor din Bosnia, se rugau vântului după un model exersat: „Adu-i, Doamne, la Ploiești!”
In aceste condiții vitrege, cei trei eroi ai noștri se incuiaseră in casă. Nici n-ar fi avut ce face: in Ministerul Culturii se suspendase orice activitate până când NATO, CSCE și CEE aveau să decidă dacă – urmând logica etimologică a precedentului – „fântână” nu trebuie scris cu i din o. Cât despre Facultatea Ecologică „Umberto Eco” a Luminiței, acolo era jale mare: profesorii, calculatoarele și aparatura de laborator fuseseră mobilizate pentru a stabili concentrația hidrogenului in apă și măsurile care trebuiau luate pe plan național și internațional.
Stând toată ziua in casă, tinerii ajunseseră să urmărească și reluările desenelor animate.
– Mă intreb ce-o să se aleagă de noi, mormăi Zizi, strângându-și șuba, sub plapumă.
– „Cu-cu, pi-pi, do-do”, susură chiar atunci Răspândacul Dragostei.
Luminița se repezi la aragaz, unde era să dea in foc ceaiul pus la fiert cu câteva ore in urmă.
– La felul doi ce-avem? vru să știe soțul, pofticios.
– Macaroane cu pesmet, dar macaroanele s-au terminat. E așa-zisul „pesmet al celor o sută de zile”.
Câine asculta indiferent. Ii dădeau drumul prin cartier, să se descurce singur, și incepuse să ia proporții. Stăpână-su incercase de câteva ori să-l urmărească, dar animalul fugea mai ceva decât Black Beauty din serialul despre 13-15 iunie.
Una peste alta (sau unul peste alta, dar v-am mai spus că profilul revistei nu permite), se făcu seară și – cum era sâmbătă – toți cetățenii patriei, bolnavi sau nu, trebuiau să-și ia Tableta (lui Paul Everac, directorul TVR – n. TCZ, 2009), altfel nenea doctoru’ ii trecea pe injecții.
Aflară, deci, că vor avea emisiuni amuzante și elevate totodată despre câini vagabonzi, Bulă, infractori inrăiți, prostituția minoră, Caracatiță, injurături, huliganism, excesele porno și alte subiecte de interes pentru copii și tineret.
– La injurături ar trebui să facă ăia concurs, opină Zizi, dar nu știu dacă au destule Nissan-uri.
Tocmai atunci, din apartamentul vecin se auziră țipetele unei femei:
– Tu iar venit cu palinca la nas, Ianoș, Ianoș!… Se pleci de la mine! Io se nu mai vede la tine! Plece unde vrei, și-n Palestina!
Incepuse purificarea etnică.
(Si va urma)
tczarojanu@yahoo.com