La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam. Rezumatul episoadelor precedente: Comisa anticoruptie taiase in carne vie. Plini de sânge, cei astfel macelariti isi vedeau mai departe de treburi. Vatra strabuna primise aviz favorabil in vederea luarii in discutie a posibilitatii de punere pe tapet a eventualitatii de analizare a unei ipotetice aprobari a unui document preliminar referitor la pregatirea viitoarei eventuale aderari la comunitatea europeana. Motto: “Lua-te-ar TVA-ul sa te ia!” (Noua injuratura nationala) In simpatica luna iulie a anului de gratie 1993, infiintarea taxei pe valoarea adaugata coincisese – absolut intâmplator – cu desfiintarea culturii. Eliberati de agasantele obligatii intelectual-educative, scriitorii si ziaristii de la defunctele reviste literare se dedau, in sfârsit, la deliciile economiei capitaliste: ex-redactori-sefi puteau fi vazuti spaland parbrize pe strada ex-Regala, ex-secretari de redactie isi infiintasera lustragerii unde-i lustruiau pe mai-marii zilei, ex-cronicari vindeau pe la colturi floricele de porumb cu arome originale americane, fideli pâna la capat sincronismului. In aceste conditii, evident, si in Ministerul Culturii, unde lucra Zizi (contra unui ajutor de somaj delicat numit salariu), se produse un adevarat cutremur. Directorul, un batrânel simpatic care-si datora prezenta acolo faptului ca in decembrie 1989 se inchisese intr-un fiset, de unde nu-l eliberasera decât minerii, in iunie, aduna toti cei 785 de angajati din subordine si le spuse franc in fata: – Bugetul nu ne mai poate suporta pe toti, suntem prea multi. Drept urmare, fura concediati pe loc bufetiera, femeile de serviciu si Zizi. Iesind din cladire, Zizi se intâlni cu… Pasarica! Omul arata ravasit rau, cu hainele sfâsiate, dar ii spuse tinarului: – Sa stii ca-mi pare rau. Incepusem sa te simpatizez. N-ar trebui sa-ti spun, da’ nici nu mai raportam tot ce vorbeai… – Bine, insa ce-ai patit de-arati in halul asta? Pasarica ofta, iti coji o felie de pantaloni mai usor decât indeparteaza Axion grasimile, il trase pe Zizi intr-un canal (ca undele radio nu se propaga prin pamânt) si, in sfârsit, spuse: (Urmarea – senzationala – in numarul viitor)

tczarojanu@yahoo.com