La mijlocul anilor ’90, in revista
Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa
romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am
constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis
sa-l republicam.
Motto: “Pss, pss,
chiki-chiki, ki, pu, aaaa!”
(Fragment din reclama prin
care CSI l-a cucerit pe presedintele Snegur)
Rezumatul cuceririlor
precedente: Un fenomen ciudat cuprinsese Litoralul: din cauza
cetii nu se mai vedeau decât 10% dintre turisti si 49% dintre
nave.
In Strandul Toboc nu se puneau
atâta probleme. Aici nu era nici ceata, nici Festivalul (de ploaie)
de la Mamaia, nici puzderia de colocvii si concursuri de la
Costinesti (la care bietii redactori TV erau obligati sa se duca,
saptamâna de saptamâna, de puteai sa-i vezi cum se innegresc de
suparare) si, mai nou, nu mai erau nici costume de baie. Imaginea
nudistilor prinse familia lui Zizi nepregatita
moral-volitiv.
– Sa fie din cauza accizelor?,
presupuse capul de familie, straduindu-se sa nu-si smuceasca prea
des capul in diferite directii.
– Mai degraba a acceselor,
raspunse Luminita intepata. Cu riscul sa nu intru in Europa, eu nu
ramân in pielea goala, hotari ea.
Câine lua o decizie similara.
Cât despre Zizi, si-asa aspectul lui in chiloti de baie ar fi putut
innebuni o mânastire de maici. De râs.
Se lungira deci la soare in mod
decent. In jur, dialogurile erau vii:
– Cinspe mii? Da’ ce, oi fi
Pamela Anderson!?
– Baiatu’, tu n-ai auzit ca s-a
liberalizat adaosu’? Daca nu-ti convine, intoarce-te la nevasta,
c-o fi bugetara…
Eroii nostri nu suportara mult:
nici caldura, nici imaginile din jur. Câine, mai ales, incepuse sa
se comporte cam ciudat, asa ca – imediat dupa ce prânzira un
Snickers care trebuia sa le tina de foame pâna a doua zi – plecara.
In drum spre casa descoperira, in Piata Victoriei, alta imagine
halucinanta. Nu, nu faceau nudism guvernantii, ar fi fost o
chestie, dar toata lumea incremenise in diferite pozitii ca intr-un
stop-cadru: coborând din masina, alergând spre bufet, plângându-se
de prea multe grade (Celsius), care dupa cum se nimerise. Un
batrânel care trecea prin zona le explica tinerilor
uimiti:
– Când au plecat aia cu Fondu’,
le-au facut semnul ala cu bratul indoit si pumnul strâns, zicând
tare “Stand by!”, iar astia au inteles ca tre’ sa ramâna nemiscati
pâna se-ntorc cu banii…
(Va urma intoarcerea cu
banii; dar alta data)
Ziarul de Duminică
DUPA 15 ANI/ Zizi in tranzitie (35) Stand by
La mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.