Spre mijlocul anilor ’90, in revista Zig-zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam.

      Dupa potop Motto: Am pornit impreuna, Sa continuam impreuna (din Scrisoarea celor patru de la Jilava)   Luminita sta pe ganduri si fumeaza. Zizi sta pe jos si jumeaza. Caine sta. Nu fumeaza. – Sa-i vezi p-aia de la mine, zice Zizi, acum o luna taraiau morcovul pe coridoare, de-au facut brazde pe covor, iar acu’ stralucesc sai’s’cinci la suta si li s-au umflat ochii cat nodulii lui Michael Jackson. – Si ce-ai fi vrut? – Nimic, nu mai vreau nimic. De altfel, maine plec in delegatie. Ai grija de Caine, ca-l stiu vecinii ce optiuni are, sa nu-i vare oaresce in mancare. A doua zi, Zizi chiar pleca. Desi un obscur functionar, era totusi reprezentantul Centrului, asa ca fu intampinat, in direct si la o ora de varf, de insusi secretarul CC-ului local. – Adica Centrul de Cultura, se grabi sa precizeze acesta. Stiti, noi actionam sub deviza „Sa recladim impreuna structurile”. – Bine, il tempera Zizi. Unde are loc consfatuirea? – Deocamdata mergem la cantina. Stiti, ne-am gandit ca sunteti de pe drum… Prima jumatate a zilei si-o petrecura deci la masa. Discutiile evoluau anevoios, atat din pricina de palinca, cat si din motive de prudenta. Dupa a cincea cafea, Zizi reusi totusi sa evadeze, pornind sa colinde nordicul oras, pe care nu-l mai vazuse de patru ani. Urbea era in cea mai mare parte neschimbata. Cam 65%. Cel mai viguros semn al noului fusese schimbarea formatului etichetelor de preturi, cele vechi fiind prea scurte. Presa locala, curajoasa, ataca fara interdictii, fara demagogie, fara prejudecati spinoasa problema a frizerilor care iau bacsis. Presa centrala se vindea mai cu fereala. Pe cladirea Primariei, o frumoasa lozinca adresa chemarea „Veniti cu noi in mandatul doi!” A doua zi avu loc consfatuirea, tot la cantina. Intre doua sprituri, Zizi se edifica rapid. Starea culturii era buna: porumbul crescuse frumos, nu se stia bine al cui era, asteptau precizari. In aceeasi seara se intoarse acasa, incarcat de multumiri din partea gazdelor. Noroc ca-si luase mai multe sacose. – Daca mai prind doua delegatii, ii explica el Luminitei, s-ar putea sa iesim din iarna. Luminita nu-i raspunse. Privea la televizor episodul 175 din „Memorialul puterii”. Imaginile erau zguduitoare: oameni condamnati la munca fortata in lugubrele Consilii, intemnitati in primarii, deportati prin sinistre edituri. Pe strada, cetatenii circulau linistiti, in grupuri de maximum trei persoane, conform unei binevenite Ordonante.   va urma   tczarojanu@yahoo.com
Subiecte #serial umoristic#zig-zag