Bancherii si academicienii chinezi avertizeaza ca daca masa monetara va continua sa creasca necontrolat, economia Chinei risca sa intre intr-un cerc vicios investitional. Revalorizarea monedei nationale ar fi o solutie posibila, dar nu este singura optiune dezbatuta de liderii tarii, scrie Financial Times.
Incepand cu 1997, de la izbucnirea crizei financiare asiatice, politica economica a Chinei a fost dominata de dorinta de a asigura cu orice pret cresterea economica. Ratele dobanzilor au fost reduse de sase ori pana acum. Exportatorii au beneficiat de rabaturi fiscale generoase, iar Banca Centrala a mentinut renminbi (Rmb.) , moneda nationala a Chinei, la o rata fixa fata de dolar.
Toate aceste masuri au generat suficienta crestere economica pentru a mentine stabilitatea sociala si pentru a asigura locuri de munca pentru o mare parte din cei 27 milioane de bugetari concediati de-a lungul ultimilor cinci ani.In ciuda impactului considerabil al epidemiei cu virusul Sars, exista dovezi evidente ale intrarii Chinei in faza de crestere maxima a ciclului economic.#leadend#
Pe de o parte, aceasta ar trebui sa fie un motiv de sarbatoare; mult- doritul tel al cresterii economice puternice se pare ca a fost atins. Dar, pe de alta parte, China incepe sa sufere de un exces de succes. In anumite sectoare economice exista indicii clare de supraincalzire economica. Si politicile de stimulare a economiei, care au transpus in realitate scenariile optimiste ale ultimilor cinci ani, au devenit acum o parte a problemei.
Inertia guvernului
„Starea actuala a economiei este opusa fata de cea din 1998 si 1999. Suntem acum la capatul pantei ascendente a ciclului economic”, spune Zhong Wei, director al centrului de cercetari financiare de la Beijing Normal University. „Exista deja semnale clare de supraincalzire a economiei”.
O schimbare la 180 de grade a climatului economic ar fi normal sa fie urmata de o schimabre similara a politicilor economice. Pana acum insa aceasta nu s-a intamplat; politicile economice de baza ale ultimilor cinci ani – fiscala, valutara, comerciala – au ramas in functiune.
Un numar tot mai mare de bancheri si profesori universitari avertizeaza insa ca daca faza actuala de supraincalzire va continua, ar putea fi nevoie de ajustari esentiale ale politicilor economice.
„Ne aflam acum intr-o noua faza a ciclului economic. Vor trebui facute ajustari importante in politicile economice, si ar putea deveni necesara o reevauraere graduala a renminbi”, a afirmat un bancher.
Cresterea robusta, de 9,9% pe primul trimestru al anului, comparativ cu cea de 7,1% pe intregul an 1999, a exarcerbat investitiile riscante intr-o serie de sectoare economice.
Aceasta cuantificare este totusi destul de generala. Adevarata problema este ca China are mai multi bani decat pot fi investiti profitabil de banci si de companii. Potrivit calculelor agentiei internationale de rating Fitch Rating, masa monetara M2, care reprezinta banii aflati in circulatie, a ajuns in 2002 la 177% din produsul intern brut (PIB), un procent mult peste cel din orice alta tara dezvoltata.
Cum ajutau „banii negri” economia
La sfarsitul anului trecut, depozitele bancare depaseau creditele cu in jur de 4.300 de miliarde de Rmb., ceea ce forta bancile sa aplice politici de creditare agresive. Cresterea creditelor a fost dubla fata de cea a produsului intern brut, pe primul trimestru, in ciuda faptului ca pare sa nu fie deloc nevoie de astfel de investitii, din moment ce 90% din produsele fabricate sunt in supraoferta.
Principala cauza a excesului de masa monetara este suplusul balantei de plati a Chinei in continua expansiune. In anii anteriori, surplusul balantei comerciale era compensat intr-o anume masura de iesirile enorme de capital ilegal. Dar, anul trecut, pentru prima oara in mai mult de un deceniu, aceste fluxuri de capital si-au schimbat cursul, dupa cum arata datele oficiale publicate recent.
In 1998, 1999 si 2000 aceste iesiri de capital – din care cea mai mare parte „bani negri”, furati de la stat – au fost enorme, ajungand la 50 de miliarde de dolari sau chiar 60 de milairde de dolari pe an, conform estimarilor Fitch.
Dar, in 2002, pe masura ce ocaziile de investitii peste hotare si-au pierdut din atractivitate, si ideea reevaluarii renminbi a inceput sa prinda contur, fluxul net de capital speculativ a fost de 7,8 miliarde de dolari – intrari.
Inversarea fluxurilor de capital a dus la cresterea imensa a surplusului balantei de plati in 2002, adaugand inca 75,5 de miliarde de dolari la rezervele valutare ale Chinei, care la sfarsitul anului tercut se ridicau la 298 de miliarde de dolari.
Aici se afla problema Beijingului: pentru a pastra stabilitatea renminbi, acesti dolari trebuie schimbati in renminbi de catre banca centrala, ceea ce creste masa monetara in circulatie.
Cea mai preasnta chestiune pentru guvernul chinez este cum sa tina sub control cresterea masei monetare pentru a reduce pericolul supraincalzirii economiei.
Istoria recenta a Chinei da exemple demne de ingrijorare: protestele din piata Tiananmen de acum 14 ani au fost agravate mult de furia iscata de problema inflatiei.
Banca Centrala vrea, dar nu poate
In Vest, bancile centrale atrag excesul de lichiditate din economie prin diverse operatiuni pe piata deschisa.
Dar, in China, regimul de rate de dobanda fixe si o piata interbancara slab dezvoltata fac din politica monetara un instrument ineficient. „Banca centrala pur si simplu nu dispune de instrumentele necesare pentru reducerea masei moneatre”, Zhong.
Tot astfel, intr-o prima instanta, este foarte putin probabil ca China sa tncerce sa rezolve problema prin cresterea ratelor de dobanda. O astfel de masura ar inhiba si mai mult cerea de consum si asa slaba. Mai mult, ar risca sa amplifice sarcina creditelor neperformente din sistemul bancar care, potrivit economistilor independenti, se afla deja la 40% din PIB.
Beijingul va trebui sa se bazeze pe late parghii monetare – si are cateva la dispozitie.
Chinezii se intrec in productivitate
Una dintre acestea care castiga o popularitate tot mai mare in randul consilierilor guvernamentali, al academicienilor, si al bancherilor este revalorizarea renminbi.
Din 1998, cursul monedei nationale a Chinei este fost fixat la 8,27 Rmb. pentru un dolar. Insa, in timp ce cursul valutar s-a mentinut stabil in acesti ani, competitivitatea produselor nationale a crescut exponential.
Pe langa cinci ani de defaltie, care au ieftinit capitalul de lucru al companiilor, a mai avut loc si o crestere considerabila a productivitatii muncii.
Potrivit unui raport realizat de grupul olandez de servicii financiare ABN Amro, productivitatea muncii in China a crescut cu 14,2% intre 1997 si 2001, eclipsand de departe orice alta economie Asiei. Aceste progrese au fost urmate de performate impresionante: exporturile au crescut cu 22,3% anul trecut, iar surplusul cu Statele Unite a depasit 100 de miliarde de dolari.
Insa devotiunea Beijingului fata de cresterea economica bazata pe exporturi s-ar putea sa ia sfarsit, spun specialistii.
„De ce sa avem surplus pe fiecare an? Nivelul rezervelor valutare este deja de 300 de milairde de dolari. Nu avem nevoie de o astfel de suma”, spune Yang Fan, profesor la Zhengfa University din Beijing.
Solutii de racire a economiei
O reevaluiare utoara a renminbi, spun academicientii si consilierii pe politica monetara, ar reduce surplusul monetar temperand intrarile de capital strain si ar pune presiune asupra ofertei interne de bani. Aceasta, mai departe ar, limita tendinta de supraincalzire care se manifesta in cateva din sectoarele economice.
Si ar mai purea fi si un alt motiv pentru revalorizare. O parte dintre liderii de la Beijing se tem ca odata cu apropierea perioadei electorale in Statele Unite, dimensiunea la care a ajuns surplusul comercial al Chinei cu Statele Unite ar putea sa o faca vulnerabila la atacurile din partea politicienilor americani doritori sa castige voturi de la membrii sindicatelor, ingrijorati de migratia locurilor de munca catre Asia.
Deprecierea recenta a dolarului american fata de yen si euro se adauga la argumentele in favoarea reevaluarii renminbi. „Daca economia Statelor Unite continua sa fie slaba, nu va trece mult pana vom ajunge victima protectionismului lor”, spune un bancher de varf. “Vom fi sub presiune sa reevaluam renminbi mai ales daca dolarul continua sa scada”.
Dar, un lucru este sa spui ca presiunile pentru revalorizarearenminbi au inceput sa creasca si altul ca Beijingul va lua o astfel de masura. In final o astfel de decizie va trebui sa fie luata de partidul comunist aflat la puterne, ale carui deliberari raman necunoscute pana in momentul in care sunt anuntate oficial.
Cati economisti, atatea pareri
Se pune si problema modului cum va fi realizata revalorizarea.Unii specialisti recomanda o masura administrativa directa pentru cresterea valorii renmimbi cu 5 sau 10% fata de dolar. Dupa ce va fi fixat noul curs, banca centrala va trebui apoi sa-si reafirme sprijinul pentru stabilitatea cursului de schimb.
Altii pledeaza pentru largirea benzii de fluctuatie a renminbi fata de dolar, spunand ca o tranzitie graduala le va permite importatorilor si exportatorilor sa se acomodeze. Dar, criticii spun ca acesata metoda ar crea premisele pentru reevaluari repetate, dezlantuind un val de intrari de capitaluri speculative.
„Problema legata de renminbi nu este daca va fi sau nu va fi reevaluat ci cand se va intampla acest lucru”, scrie AMN Amro tn raportul sau recent.
Unul dintre factorii care ar putea sa convinga guvernul Chinei sa amane masura pentru mai multe luni este incertitudinea impactului virusului Sars asupra economiei. Daca se va dovedi ca epidemia Sars – a carei raspandire a fost oprita deocamdata – are un impact negativ considerabil asupra intrarilor de capital, o parte din presiunle ce decurg din cresterea masei monetare vor fi disipate.
Cu toate acestea majoritatea economistilor prevad ca impactul Sars va fi limitat. Si totusi este putin probabil ca guvernul de la Beijing sa riste cu o masura atat de indrazneata inainte ca efectul Sars asupra economiei sa fie inteles cu exactitate.
Liberalizarea contului de capital
Intre timp, mai exista cateva opaiuni de politica la dispozitia guvernului condus de Wen Jiabao, care a devenit prim-ministru in martie, in cazul in care se hotaraste sa atace supraincalzirea incipienta.
Una ar fi sa liberalizeze o mica portiune din contul de capital inchis al Chinei, permiaand anumitor chinezi sa investeasca legal pe pietele de actiuni si obligatiuni din strainatate, pentru prima oara.
Proiectul, denumita Investitori Instiutionali Autohtoni Calificati (IIAC), este deja luat in considerare, dar autoritatile au refuzat deocamdata sa precizeze cand va fi aprobat. Unii analisti cred ca presiunile pentru lansarea IIAC, care initial va permite chinezilor sa cumpere actiuni ale companiilor listate la bursa de la Hong Kong, se intensifica.
„Ne gandinm serios la IIAC”, spune un oficial. „Planul a fost schitat dar nu stim cand va avea loc”.
Pe de alta parte, suma de bani care va parasi China daca va fi aplicat programul IIAC va fi atat de mica, cel puain la tnceput, incat masura va avea un impact general redus asupra iesirilor de capital. „IIAC va avea efectul unei picaturi de apa pentru a stinge un incendiu”, spune Zhong.
Guvernul si arieratele
O alta optiune, mult mai eficienta, spun economistii, ar fi eliminarea graduala a facilitatilor pentru plata taxei pe valoare adaugata de care se mai bucura inca exportatorii, ramasa din timpul crizei financiare asiatice. Rata medie de rabat la TVA este de 17%, desi rata reala perceputa difera mult de la sector la sector.
Pentru un mare numar de exportatori, rabatul la TVA reprezinta intraga marja de profit, iar reducerea sau eliminarea acestor rabaturi ar scadea considerabil avantul cu care ies pe pietele externe. In plus, ministerul isi poate permite sa aplice reforma: la finele anului trecut existau in jur de 247 de miliarde de Rmb. sub forma de arierate ale guvernului catre companii, provenite din aceste rabaturi.
Unii economisti, precum Prof Yang, sustin chair eliminarea impozitarii preferentiale a investitorilor straini, ca o modalitate de a reduce intrarile de capital strain. Dar, este doar o parere minoritara.
In general, atat guvernul central cat si autoritatile locale incearca sa incurajeze investitiile straine.
Un lucru este sigur: Noul guvern al Chinei nu isi poate permite sa amane prea mult rezolvarea problemei supraincalzirii. Lipsa masurilor, in 1993-94 a dus la inflatie ridicata, supracapacitate industriala si diminuarea profiturilor companiilor. Scaderea ritmului de crestere economica de la sfarsitul anilor ‚90 a fost un balast al perioadei de mare exuberanta de la tnceputul deceniului.
Investitii frenetice
Unele semne arata ca deja in unele sectoare economice fenomenul de supraincalzire este deja mult avansat. Investitiile in sectorul imobiliar, in special din Beijing si Shangai, au crescut pe primul trimestru cu 34,9%, fata de perioada similara a anului trecut.
In ritmul actual, Beijingul isi va dubla pana in 2008 ofetra de spatii pentru birouri, la 9 milioane de metri patrati, potrivit publicatiei independente China Economic Quarterly. O serie de complexe de vile de lux aflate la periferia orasului sunt pe jumatate libere timp in care noile amenajari se dezvolta frenetic.
Zeng Peiyan, unul dintre vice-premierii Chinei, a avertizat cu privire la fenomenul de supraincalzire al unor sectoare economice. Printre acestea se numara otelul, sectorul imobiliar, de constructii si autombile. Dar, asemenea admonestari sunt de putin folos intr-o economie care este din ce tn ce mai dependenta de planificatorii centrali, mai ales in conditiile in care guvernul insusi este in mijlocul celui de-al saselea program consecutiv de stimulare fiscala.
Ce e mult strica
Beijingul va trebui sa amane deocamdata emisiunea de 140 de miliarde de Rmb. de obligatiuni speciale pentru a atrage fonduri pentru infrastructura si alte proiecte de investitii. In mintile multor economisti, aceasta emisiune nu ar fialtceva decat o amplificare a problemei supra-investitiilor.
La finele anului trecut, rata investitiilor era de 42% din PIB – un nivel intalnit la cateva economii sud-asiatice inainte de izucnirea crizei din 1997. Dar, in loc sa ia masuri stricte pentru a tine sub control acest trend, Beijingul l-a sustinut, timp in care investitiile in active fixe au atins pe primul trimestru o rata de crestere de 27,8%, ritm nemaiantalnit din 1994.
Cu cat mai lunga va fi perioada in care guvernul va continua sa aplice politicile inflationiste ale anilor 1998 si 1999 unei economii deja supraincalzite, cu atat vor creste sansele de a prejudicia sustenabilitatea noii perioade de avans economica. Daca Beijingul nu va actiona pentru a reduce surplusul balantei de plati si daca ofertei de bani i se va permite sa creasca necontrolat, China s-ar putea trezi ca a creat un cerc vicios al investitiilor inrudit cu cel din Japonia de la sfarsitul anilor ’80.
Cele 52,7 miliarde de dolari atrase de China anul trecut sub forma de investitii straine directe reprezinta o suma impresionanta, suficienta pentru a plasa China pe primul loc in r=ndul tarilor ce au atras cel mai mare volum de astfel de investitii in 2002. Iar faptul ca o mare parte a acestor fonduri a fost destinata dezvoltarii sectorului de export al Chinei scoate si mai mult in evidenta c=t de importanta a devenit China in contextul economiei globale.
S-ar putea, totusi, ca aceasta suma sa nu fie prea mare av=nd in vedere faptul ca o mare parte a companiilor din China trimit bani peste hotare, reimport=ndu-i mai apoi sub forma de capital “strain”, cu scopul de a beneficia de scutiri de impozite si alte privilegii legate de investitii. In ciuda acestor practici, totusi, nivelul adevaratelor investitii straine directe a atins mai multe sute de miliarde de dolari.
Ignor=nd dezastrele neprevazute, acest flux va continua sa creasca. Sectorul productiei este in plina dezvoltare, iar includerea Chinei in Organizatia Mondiala a Comertului va permite companiilor straine sa achizitioneze pachete semnificative din mari companii apartin=nd unor sectoare care nu le erau accesibile initial. Astfel, tinta de 100 de miliarde de dolari privind cresterea volumului de investitii straine directe nu pare nerealista.