Grupul Partidului Popular
European din Parlamentul European a angajat la Veneția, in zilele
de 19 și 20 noiembrie curent, un dialog cu reprezentanți ai
Creștinismului, Islamului și Iudaismului. Selectez aici câteva
intervenții ale reprezentanților unor Biserici sau Culte
religioase.
Patriarhul Kiril, in mesajul
adresat conferinței – citit de Ieromonahul Filip, vicepreședinte al
Departamentului pentru Relații externe bisericești al Patriarhiei
Ruse -, afirmă că “existența viitoare și dezvoltarea rodnică a
proiectului european depinde de un răspuns clar dat problemei
identității europene. Este nevoie să ințelegem ce anume constituie
coloana vertebrală și principiul unificator pentru numeroase
popoare care trăiesc pe continent. Numai in felul acesta este
posibil să fie depășite diferențele lor culturale și ele pot fi
indemnate spre construirea unui spațiu comun de incredere și ajutor
reciproc”.
“A pune in dialog valori și
identitate, nu de asta are nevoie Europa acum? In așteptarea
iminentei intrări in vigoare a Tratatului de la Lisabona (la 1
Decembrie 2009, n.red.), proiectul politic al unei mari case
europene iși pune incă intrebarea asupra limitelor pe care să le
dea lărgirii sale și deci asupra conținutului identității sale”,
spune in mesajul său Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic al
Constantinopolului, Bartholomeu I. Mesajul a fost citit de
Mitropolitul Emmanuel, Arhiepiscop al Franței, reprezentantul
Patriarhului Ecumenic in UE. “Miza nu este numai politică, ci in
același timp economică, culturală, identitară, morală și de
asemenea religioasă. Această miză este de asemenea o provocare care
rezidă inainte de toate in capacitatea noastră de a declina
raportul local și regional, diversitatea și unitatea, fără a le
confrunta și fără a le confunda, ci dimpotrivă considerându-le
impreună a fi baza insăși a moștenirii europene. Acestei puneri in
relație a unor subiecte putând părea contradictorii teologia
ortodoxă din primul mileniu i-a dat un nume: sinergie. Elaborat mai
intâi in context Trinitar, apoi in intâlnirea dintre Dumnezeu și
om, acest model, pe care in manieră modernă il numim cooperare, sau
colaborare, ne invită să recitim, desigur prin proiectare, raportul
dintre unu și multiplu. Sinergia prezervă specificitățile, fiind in
același timp inclusivă, ea cheamă la unitate fără prejudiciu pentru
diversitate. (…) Religiile Europei nu sunt numai fosile ale
timpurilor vechi instalate pe etajerele istoriei. Credința s-a
incarnat in istorie pentru a modela cu ea societatea și pentru a-i
da acesteia valorile din care a apărut identitatea
ei.”
Mesajul Prea Fericitului Părinte
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost prezentat
conferinței de Inalt Prea Sfințitul Părinte Mitropolit Nifon,
Arhiepiscopul Târgoviștei, care a făcut trimitere și la precedentul
dialog interreligios organizat de Grupul EPP din UE, desfășurat la
Iași (România) anul trecut.
“Este datoria noastră, ca lideri
religioși, să afirmăm constant adevărul că Europa este nu numai un
spațiu economic cu norme legale și instituții comune, ci că ea este
in principal o realitate cultural-spirituală. Uniunea Europeană,
Bisericile Creștine, ca și alte religii sunt chemate să apere, prin
contribuțiile lor specifice, drepturile fundamentale ale omului și
libertatea, ca și demnitatea umană, și să promoveze cooperarea și
solidaritatea intre popoare și națiuni, coresponsabilitatea și
comuniunea fraternă, nu numai pe baza umanismului, ci și pentru că
fiecare ființă, fiind creată după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu, are valoarea sa unică eternă”, se spune in mesajul
Patriarhului BOR.
Din partea Ordinului Sfântul
Andrei Apostolul, o organizație a laicilor creștini ortodocși cu
sediul in SUA, a vorbit Archon Theofanis Economidis, care a
precizat că reprezintă și Patriarhia Ecumenică, pentru a-i
evidenția importantele drepturi și prerogative, dar și serioasele
impedimente și amenințări cu care se confruntă aceasta in existența
sa aproape zilnic.
“Regretăm să raportăm acestei
Conferințe că recunoașterea titlului de Ecumenic ca unul legitim și
istoric este incă negată Patriarhiei Constantinopolului de către
guvernul turc, impotriva opiniei puternice și dorințelor intregii
lumi creștine. (…) Potrivit serviciului de știri anatolian
on-line, in baza articolului 219 din codul penal turc Patriarhul
Ecumenic poate fi amendat și/sau inchis pentru un termen intre o
lună și un an dacă este găsit vinovat că a folosit cuvântul
‘ecumenic’. Chiar dacă această amenințare nu s-a materializat incă,
mesajul este foarte clar: dacă Patriarhul Ecumenic sau orice
angajat al Patriarhiei folosește cuvântul ‘ecumenic’ cu referire la
titlul Patriarhului, ei pot fi supuși urmăririi
penale!
Altă consecință a dictatului
Curții Penale a Turciei este că Patriarhia Ecumenică este
amenințată cu eventuala inchidere, in principal prin limitările
impuse procesului alegerii unui nou Patriarh. Cerința ca toți
candidații la tronul patriarhal să fie cetățeni turci combinată cu
numărul diminuat de candidați care pot indeplini această cerință
(pentru că decenii de hărțuire și confiscări de proprietăți au dus
la diminuarea populației grecești ortodoxe la aproximativ 2500 de
persoane) ne temem că in cele din urmă vor duce la inchiderea
Patriarhiei Ecumenice. (…) In cadrul Bisericii s-a stabilit ca un
succesor care nu este cetățean turc să ceară, după alegerea sa,
cetățenia turcă.
Inchiderea Școlii Teologice de
la Halki (Heybeliada) in 1971 a lipsit in mod sever Patriarhia
Ecumenică de posibilitatea de a-și forma clerul și teologii laici
și de a fi, prin rolul său ecumenic, un centru al invățăturii
ortodoxe, de cercetare și școlarizare. In plus, Patriarhia
Ecumenică are restricții severe de viză plasate de guvernul turc
asupra studenților și preoților care doresc să o viziteze sau să
slujească aici.” Archon Theofanis a adăugat că sunt numeroase voci,
dinăuntrul și din afara Turciei, care s-au alăturat cererilor
Patriarhiei către guvernul Turciei de a permite redeschiderea
Seminarului de la Halki: guvernul SUA, Uniunea Europeană, ziarul
turcesc cu cel mai mare tiraj, Hurriyet.
Un impediment major in
funcționarea Patriarhiei Ecumenice ca o instituție normală in
societatea turcă constă in nerecunoașterea ei de către guvernul
turc ca entitate legală, ceea ce se traduce in privarea ei de
dreptul de proprietate. Chiar clădirile de pe terenul Patriarhiei
Ecumenice nu sunt recunoscute ca fiind proprietatea acesteia.
Patriarhiei i-au fost confiscate proprietățile aparținând
spitalului Balukli și Azilului pentru Bătrâni, Orfelinatul
patriarhal de pe insula Prinkipos (Buyukada) și mânăstirea
Schimbarea la Față de pe insula Proti (Kinali).
In urma procesului la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, incheiat la
7 iulie 2008, CEDO a hotărât că Patriarhia Ecumenică are dreptul de
a deține proprietăți și deci are personalitate legală; Patriarhia
Constan-tinopolului poate folosi titlul “Ecumenică” și are un rol
de inițiativă și coordonare in intreaga lume creștină ortodoxă;
tratatul de la Lisabona se aplică Patriarhiei Ecumenice, acesta
furnizând o bază in plus prin care guvernul Turciei trebuie să
protejeze drepturile umane fundamentale ale Patriarhiei Ecumenice
și ale minorității ortodoxe grecești din Turcia.
Confiscarea proprietăților
Patriarhiei Ecumenice continuă, fără compensații din partea
guvernului Turciei. Biserica Ortodoxă Greacă din Istanbul avea in
1936 peste 8.000 de proprietăți; in 1999 numărul acestora se
redusese la 2.000, iar in prezent acestea sunt mai puțin de
400.
Evenimentele recente sunt insă
incurajatoare, cea mai importantă fiind vizita primului ministru
turc Erdogan și a Patriarhului Ecumenic Bartholomeu I, la 15 august
2009, la Orfelinatul Prinkipos și apoi la mânăstirea Sf. Gheorghe
Koudounas, vizită considerată de Patriarhie o recunoaștere
indirectă, dacă nu explicită, a dreptului de proprietate al
Patriarhiei asupra Orfelinatului și o acceptare tacită a
verdictului CEDO in această problemă.
Prof. Krzysztof Koscielniak,
docent in Teologie, Universitatea din Cracovia (Polonia), a definit
dialogul interreligios ca fiind un fel de ințelegere intre toți
credincioșii al căror țel principal este de a realiza ințelegerea
reciprocă și toleranța. Opiniile că dialogul teologic este mai
degrabă imposibil devin din ce in ce mai mult comune, totuși
aceasta nu inseamnă că dialogul interreligios este imposibil.
Dimpotrivă, trecând prin dogme, trebuie să luăm in considerație
dialogul vieții, dialogul activității comune, dialogul in contextul
drepturilor umane și al experienței spirituale.
Este esențial să existe o
abordare globală a subiectului drepturilor umane și o determinare
serioasă de a le apăra. Numai când o cultură a drepturilor umane
care respectă diferitele tradiții devine parte integrantă a
patrimoniului moral al omenirii vom putea privi viitorul cu
incredere senină.
Șef-Rabinul Comunității
Evreiești din Veneția, Elia Richetti, a vorbit despre tradiția
iudaică, despre libertatea religioasă – și a exemplificat cu
situația religioasă din Italia, unde libertatea cultelor este
garantată de Constituție, și a indemnat să se facă astfel incât
fiecare religie să contribuie cu prezența sa la dezvoltarea
panoramei europene.
Mons. Tadeusz Pieronek, Episcop
catolic de Cracovia, a subliniat, vorbind in italiană, că astăzi nu
există nici o rațiune validă pentru a renunța la creștinism, la
adevărurile și principiile sale. Nu avem nici un motiv să abandonăm
speranța in inviere, să renunțăm la viața eternă și, in consecință,
să modificăm radical ordinea naturii creată de Dumnezeu și s-o
inlocuim cu ordinea inchipuită de oameni.
Intrând in Uniunea Europeană am
acordat credit promisiunii ei că vom putea trăi in libertate și in
adevăr. Și am avut până acum, in calitate de creștini, nu numai o
deziluzie. Am fost lipsiți de legitimitate istorică când in
documentele fundamentale ale Uniunii sunt ignorate rădăcinile
creștine ale culturii europene, când este dată o nouă listă cu
drepturile omului contrare drepturilor naturale, listă care permite
intreruperea voluntară a vieții, deformează concepția tradițională
despre cuplu și despre familie, și promovează diverse experimente
genetice contrare naturii umane. Europa este guvernată astăzi de
minoritate care impune majorității modelele ei de viață, ateismul
are cale liberă, credința ar trebui să se rușineze că continuă să
dureze. Va zice cineva că această opinie este pesimistă și
nedreaptă? Nu cred. Am menționat numai câteva probleme mai
importante care constituie o mare amenințare pentru cetățenii
europeni care doresc să rămână fideli conștiinței lor și nu mai au
dreptul deplin să o facă.
Rabinul Yitzchak Schochet,
președintele consiliului rabinic al Sinagogii Unite (Marea
Britanie) – Iudaismul nu trebuie văzut printr-o oglindă
bidimensională. El trebuie văzut prin prisma caleidoscopică a
valorilor pe care le aduce intregii societăți. O lume fără iudaism
ar fi o lume mai goală.
Viziunea EPP este una de respect
reciproc, de includere a tuturor cetățenilor liberi, cuprinzând
toate țările și regiunile europene, fără să conteze diversitatea –
o Europă pentru toți. Este de aceea imperativ ca religia in
general, care este dedicată acelorași idealuri, să fie angajată in
acest proces. Și când incercăm să definim valorile – când incercăm
să impulsionăm edificiul moral al societății – să invățăm lumea să
cânte intr-o armonie perfectă, Iudaismul trebuie să fie una din
aceste voci, adăugându-și nota critică la acest cor, pe toate
căile.
Tasos Mitsopoulos, șeful
Departamentului Afaceri Europene, DISY, Cipru, a prezentat
diviziunea culturală existentă in țara sa, a vorbit despre biserici
și mânăstiri ortodoxe transformate in staule, in partea ocupată de
Turcia, și a cerut solidaritatea parlamentarilor europeni și
sprijinul celorlalte Biserici pentru protejarea monumentelor
religioase in nordul Ciprului, pentru asigurarea și aici a
dreptului catolicilor și ortodocșilor de a-și putea exercita liberi
religia, libertate pe care Constituția Republicii Cipru o
recunoaște atât pentru creștini, cât și pentru musulmani.
Vorbitorul a evidențiat de asemenea poziția Departamentului SUA in
sprijinul minorităților religioase din Cipru.
Wael El-Gayar, ministru pentru
Probleme Intergenerații, Familie, Femei și Integrare in landul
Rhenania de Nord-Westfalia, Germania, a prezentat situația
minorității musulmane din acest land, dar a deplâns faptul că nu
este prezent nici un musulman la dialogul interreligios de la
Veneția, deși au fost invitați. In 1980 musulmanii erau invizibili
in acest land. In ultimii 15-20 de ani ei și-au creat asociații și
locașuri de cult, 50% din populația musulmană este reprezentată in
aceste asociații. Un ministru de interne, creștin-democrat, a spus
că musulmanii fac parte din populația germană. Invățământul islamic
in școli este predat de profesori formați in Germania, sub
controlul ministerului educației. Un studiu despre musulmanii din
Germania arată că aici trăiesc 3,8-4,3 milioane de musulmani. Au
ajuns la a treia generație de imigranți, fără să fie asimilați.
Punem accentul pe ce ne divide, dar și pe ce avem in comun.
Germania fiind un stat secular, avem probleme cu statul, dar nu cu
celelalte religii. Politica de integrare recomandă ca musulmanii să
facă un efort pentru a contribui la viața cetățenilor din Germania.
Religia creează identitate, este folositoare pentru
integrare.
Europarlamentarul Csaba Sogor a
vorbit ca “un ungur care trăiește in România”, insistând pe
situația Bisericilor minorităților in democrațiile tinere și
afirmând că dialogul cu Biserica majoritară – care este “un
instrument in mâna puterii” – este dificil. Referindu-se la faptul
că Tratatul de la Lisabona nu menționează creștinismul cu rolul său
determinant pentru istoria Europei, Csaba Sogor a pledat pentru
acțiune in cadrul PE pentru protejarea minorităților și a opinat că
Islamul nu este tolerant față de alte religii, nu recunoaște
conceptul de libertate și prezintă “absolutismul” de a se considera
singura religie. Parlamentul European ar trebui să exercite
presiuni – legat de procesul de integrare a Turciei – pentru ca
situația să se schimbe.
După intervențiile altor
participanți la dialog, IPS Părinte Mitropolit Nifon a apreciat, ca
reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), că in Tratatul de
la Lisabona există premisele unui dialog interreligios și că, prin
acest tratat, Uniunea Europeană va fi mai eficace, se vor produce
ameliorări in funcționarea ei, pentru a lua hotărâri in sensul
moștenirii ei creștine. Uniunea Europeană nu mai este numai o
construcție economică, prin respectarea valorilor religioase care
au marcat mereu istoria Europei ea va fi in măsură să dea omenirii
un drum de urmat. BOR, a mai spus IPS Nifon, este pregătită să
participe la acest dialog intercultural, interreligios, cu
prezervarea identității sale și fără incurajarea naționalismului.
In legătură cu afirmațiile domnului Sogor, IPS Nifon a admis că in
inima Transilvaniei (provincie istorică românească, dar care in
județele Covasna, Harghita și Mureș are populație majoritar de
etnie maghiară, n.red.) există “defecțiuni” etnice, insa dialogul
nu a fost niciodată intrerupt. Ierarhul ortodox a menționat
inființarea, in 1991, a Asociației Ecumenice a Bisericilor din
România (AIDRom), din care fac parte Bisericile Ortodoxă,
Reformată, Lutherană C.A. și S.P. (germană, respectiv maghiară) și
Armeană, care realizează, intre altele, proiecte de imbunătățire a
sistemului educațional, a situației economice și de protecție a
mediului, dar abordează și problemele spinoase apărute in relațiile
dintre Bisericile din România.
Cu siguranță că textul de mai sus nu acoperă decât in mică măsură densitatea subiectelor abordate intr-un interval foarte scurt, de numai o zi și jumătate, in cadrul dialogului interreligios desfășurat pe insula San Servolo – Veneția, la care am asistat in calitate de ziarist. Conferința de presă anunțată in schița de program de la sfârșitul lui octombrie nu a mai avut loc, din aceeași criză de timp, și a lipsit și un comunicat final care să exprime aprecierile organizatorilor față de rezultatele acestui dialog interreligios.