Tot ce facem, actele si reactiile noastre, indiferent de instruire, de treapta sociala pe care ne aflam sau de meseria pe care o practicam, isi are radacinile intr-o anume experienta, educatie, care sunt fara doar si poate tributare unei epoci anume. Asa a fost dintotdeauna. Sociologii au creat sintagma “omul istoric”, care nu e doar captivul zilelor si anilor, ci si al clipelor, cum spunea Petre Tutea. Prin urmare, atunci cand urmarim si analizam comportamentul oamenilor si rezultatul actiunilor lor in momente importante, nu putem sa nu tinem seama de amprenta lasata asupra lor de istoria pe care au trait-o. La fel se intampla cu omul politic actual, cel nascut dupa 1989, pentru ca despre un om politic inainte de 1989 e cam greu sa putem vorbi. Oricare i-ar fi varsta, omul in cauza ii datoreaza epocii comuniste aproape totul: gandirea, limbajul, obiceiurile, chiar si simtirea. Imediat dupa 1989, clasa politica a fost alcatuita din trei categorii de politicieni: intai, batranii care ucenicisera pe langa liderii partidelor istorice, inainte sa fie eliminati de regimul comunist, ei insisi cu experienta de temnite si inchisori; in al doilea rand, fostii nomenclaturisti, cu deosebire din randurile trei si patru, care isi facusera o profesie din a fi activisti ai partidului comunist; in al treilea rand, intelectuali cu credinta ca pot schimba ceva. Lasandu-i de o parte pe octogenari, care vor fi apucat si timpurile interbelice, cu alte mentalitati, cei in floarea varstei, intrati in politica in oricare dintre anii postdecembristi, sunt produsul integral al comunismului. Au crescut atunci, au fost educati atunci, s-au imbibat cu toate tarele ascunse ale regimului. Mai mult, le lipseste cu totul experienta politica. N-aveau cum s-o aiba, iar alfabetizarea politica de la scoli precum “Stefan Gheorghiu” n-avea cum sa fie de vreun folos dupa reintrarea in capitalism. Fiecare dintre ei s-a adaptat dupa capacitati si asa se explica si amatorismul, si diferentele dintre ei, dar si baltirea in mediocritate. Portretul general al omului politic – fireste, sunt si exceptii – descrie un om cu diplome care nu sunt dublate si de stiinta pe care acestea ar presupune-o, un personaj inconsecvent, pragmatic, dornic sa parvina, suspicios, apropiat sau chiar aservit clanurilor, adesea grobian, uneori cu discurs stralucit dar gaunos, uneori lipsit de cultura si mai ales dispretuind cultura si fiind convins ca electoratul poate fi ademenit usor si corupt si mai usor. Un om lipsit de tinuta. Nu e de mirare ca sunt facuti raspunzatori pentru tot ce nu merge bine in tara si ca nu stiu ce putere au in maini. Politicenii care n-au trait in comunism de-abia au aparut si sunt putini. Chiar de-au trait si in comunism, nu se poate spune ca s-au si format in acele vremuri, incat e de presupus ca pot fi incadrati mai greu in protretul de mai sus. Dar primejdia majora este ca incep sa nu aiba rabdare sa invete ierarhiile, pragmatismul ii invata sa imite foarte bine, sunt cameleonici. Asemanarea majora, chiar definitorie, sta in dezinteresul pentru cultura. (Poate fi ceva mai edificator decat ca, in confruntarea televizata finala a celor doi candidati prezidentiali din luna decembrie, cand se vorbea despre ce vor face in cei cinci ani de mandat, n-a fost pronuntat macar o data, fie si in treacat, cuvantul cultura?). Cei mai multi se afla poate nu la antipodul, dar destul de departe de imaginea politicienilor de acum un veac care, in general, nu mimau cultura. Sunt convins ca lucrurile se vor schimba in aceasta tara din toate punctele de vedere numai atunci cand nu va mai exista aceasta diferenta.

STELIAN TURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti, a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista “Lumea”, a condus, dupa 1989, revistele “Lumea”, “Zig-Zag”, apoi ziarul “Meridian”, dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV, din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.

Subiecte #educatie#experienta#meserie