“Unii dintre micii mei prieteni”, scria Virginia, “zic ca nu
exista Mos Craciun. Tata mi-a spus: «Daca o sa scrie in The Sun,
atunci e adevarat». Va rog, spuneti-mi adevarul: exista Mos
Craciun?”
“Virginia”, i-a raspuns ziaristul, “micii tai prieteni se insala.
Au fost afectati de scepticism, la vârsta scepticismului. Nu cred
decât ceea ce vad. Ei cred ca nu poate exista nimic care sa nu fie
inteles de micile lor minti. Toate mintile, Virginia, fie ele de
copii sau adulti, sunt mici. In acest mare univers, omul e o
insecta, o furnica in intelectul sau, comparativ cu lumea fara
limite din afara sa, cu inteligenta capabila sa patrunda intregul
adevar si intreaga cunoastere.
Da, Virginia, Mos Craciun exista. El exista la fel de sigur cum
exista dragostea si fidelitatea, iar tu stii ca acestea exista din
plin si dau vietii tale cea mai inalta frumusete si bucurie. Vai,
ce intunecata ar fi lumea fara Mos Craciun! Ar fi la fel de
intunecata ca si daca n-ar exista fetite ca tine. N-ar exista
credinte precum cele ale copiilor, nici poezie, nici romantism,
care sa faca aceasta lume suportabila. Flacara eterna cu care
copilaria lumineaza lumea s-ar stinge.
Sa nu crezi in Mos Craciun!? La fel de bine ai putea sa nu crezi in
zane! Ai putea sa-l faci pe taticul tau sa angajeze oameni care sa
se uite in toate semineurile, in Ajun, ca sa-l surprinda pe Mos
Craciun, dar, chiar daca nu l-ar vedea, ce-ar dovedi asta? Nimeni
nu-l vede pe Mos Craciun, dar nu exista nici un semn ca n-ar
exista. Cele mai adevarate lucruri din lume sunt cele pe care nici
copiii, nici adultii nu le pot vedea. Ai vazut vreodata zâne
dansând in iarba din fata casei? Sigur ca nu, dar asta nu e o
dovada ca ele nu sunt acolo. Nimeni nu poate concepe sau imagina
toate minunatiile care sunt nevazute si invizibile in lume.
Sa nu existe Mos Craciun!? Slava Domnului, el traieste, si va trai
in veci. O mie de ani de-acum incolo – nu, de zece ori zece mii de
ani -, el va continua sa bucure inima copiilor.”
Schimbul de mesaje dintre Virginia si Francis Pharcellus Church a
fost publicat, pe prima pagina, in fiecare an, in zilele
Craciunului, pâna in 1950, când ziarul si-a incetat aparitia. Nu a
fost insa sfârsitul povestii, caci textele au fost preluate –
integral sau partial – in carti, filme, postere si editoriale,
traduse in zeci de limbi.
Sigur, cei mai sceptici dintre dvs. ar putea crede ca a fost o
geniala actiune de marketing.
Eu, unul, prefer sa cred in Mos Craciun.
tczarojanu@yahoo.com
TUDOR CALIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit sectia de Informatica a Facultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti, cu lucrarea de licenta “O privire matematica asupra piesei «Romeo si Julieta»”, publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani in informatica, pe toate sistemele de calcul si in toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa: cotidian, saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proza scurta “Viata ca troleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viata lui Corneliu Coposu” (1996, editia a doua 2005), romanele “Reluare cu incetinitorul” (1997) si “Sfarsitul lumii” (2005), culegerea de proza scurta “Copiii asfaltului” (2007). In prezent lucreaza in TVR, fiind realizatorul talk-show-ului “In spatele usilor deschise”, si este colaborator permanent al Ziarului de duminica, Revista Flacara si Radio Romania Cultural.