In mod cert, in topul amintit mai inainte n-au fost incluse toate cărțile cât de cât interesante, dacă nu valoroase ale anului trecut; dar faptul că au apărut majoritatea indică buna credință a organizatorilor. In mod cert, cititorii care au votat n-au citit toate acele cărți, de unele doar vor fi auzit, deci s-au exprimat subiectiv: le-a plăcut ce au citit sau poate chiar il cunosc pe autor. Dar faptul că au citit măcar acele cărți pe care le susțin acum e de salutat, pentru că inseamnă promovarea literaturii. Nu cumva se intâmplă aproape la fel in cazul premiilor literare? Fie-mi iertată cutezanța de a bănui așa ceva.
Ziarul de Duminică
EDITORIAL/ Topuri, premii, frustrări
De la inceput vreau să fac o precizare: nu sunt adeptul topurilor, nu le agreez chiar deloc, dar nu pentru că le-aș socoti manipulare, ci pur și simplu pentru că sunt, prin natura lor, prea subiective. Nu mă voi lăsa influențat niciodată in preferințele mele de topuri.
De
la inceput vreau să fac o precizare: nu sunt adeptul topurilor, nu
le agreez chiar deloc, dar nu pentru că le-aș socoti manipulare, ci
pur și simplu pentru că sunt, prin natura lor, prea subiective. Nu
mă voi lăsa influențat niciodată in preferințele mele de
topuri.
Accept insă că ele pot avea un
rost, chiar major pentru mulți oameni care nu sunt de meserie,
adică pentru cei mai mulți dintre cititori: ele pot fi un oarecare
indiciu axiologic, pe de o parte, iar, pe de altă parte, din topuri
oamenii pot afla ce a (mai) apărut. Producția de carte e abundentă,
atât de multe edituri aruncă de piață cohorte de titluri, incât
pentru cititorul obișnuit faptul poate fi stresant, derutant,
inhibitor. Din grămada de cărți noi care iți pot fi puse la un
moment dat pe masă nu mai reții nimic. In plus, din aceste topuri,
cititorul onest despre care vorbesc iși poate face o idee, dar că
se va lăsa ori nu influențat in alegerile sale este altă poveste.
Ca să nu mai vorbesc de latura materială – nimeni, mai ales in
vremuri de criză cum sunt cele de acum, nu poate cumpăra tot ce
apare, fiecare face o selecție și alege ori un nume pe care il
știe, ori unul care ii este recomandat.
In prima parte a acestui an au
apărut câteva topuri literare alcătuite de critici de meserie. Nu
știu să fi avut vreo influență asupra vânzărilor sau audienței
titlurilor menționate. Tot in prima parte a acestui an,
Agențiadecarte.ro a lansat un top printre cititori, care a cam
răsturnat ierarhiile. In mod cert nici acesta nu va avea vreo
influență, dar cel puțin a stârnit discuții – din păcate, opiniile
cele mai aprinse au fost tot ale membrilor breslei scriitoricești –
și a atras atenția asupra unor nume pe care cei de meserie le
eludează din varii motive. Intâmplător, organizarea topului a avut
loc in preajma acordării premiilor literare, fapt care permitea o
comparație născătoare de nedumeriri, cel puțin.
Premiile literare se aleg din
producția de carte a unui an. Juriile, alcătuite nu intotdeauna din
critici literari, a căror meserie este să discearnă intre valori,
sunt inevitabil subiective; cei mai onești chiar admit că de-abia
dacă răsfoiesc toate cărțile ajunse pe meselor lor de jurizare.
Există o doză de subiectivism, mai mare sau mai mică, atât in
selecția “nominalizaților”, cât și in a premiilor propriu-zise.
Subiectivismul acesta este influențat adesea de notorietatea
autorului, de relațiile lui, de apartenența sau nonapartenența la
un anume grup, de audiența pe care un anume titlu a avut-o printre
confrați, rareori, aproape niciodată de succesul printre cititorii
obișnuiți. Firește, toate la un loc nu inseamnă nicidecum că
alegerea finală n-ar fi merituoasă, ci doar că, uneori, dacă
privirea ar fi mai critică, rezultatul ar putea fi diferit. Chiar
in istoria recentă s-au petrecut asemenea fapte.
Și mai subiective sunt topurile
literare, precum cel aminitit mai inainte, realizat de
Agențiadecarte.ro. Cel sau cei care le organizează n-au cum să aibă
in vedere toate aparițiile, fac o selecție, iar aceasta este,
firește, subiectivă. Când se cere părerea cititorilor, se știe că
rezultatul va avea și el o doză substanțială de subiectivitate,
criteriile de apreciere nu sunt cele ale unui critic literar de
meserie, dar oricum rezultatul poate fi un indiciu. Spre deosebire
de premiile literare (in cazul acestui top, reacția celor lăsați
deoparte pare să fi fost vehementă), argumentele aduse in discuție
mă indeamnă la câteva considerații și imi impun câteva intrebări
legate de tendința unora de a vedea pretutindeni conspirații, mai
ales când niciuna dintre ierarhiile literare nu se modifică o iotă:
cine trebuie să fie in frunte acolo rămâne.
Cea mai frecventă și serioasă
acuză este aceea de manipulare. Până la un punct poate fi
adevărată. Dar există și contraargumente puternice, mai ales că
inițiatorii topului și-au luat toate măsurile de precauție, in așa
fel incât o persoană să nu poată vota decât o singură dată. (Imi e
greu să cred că o persoană normală se va strădui să spargă codurile
doar ca să voteze de mai multe ori pe cineva; dacă s-a intâmplat, e
o raritate).
Topul pe internet nu are cum să
fie mai “manipulator” decât orice alt top. S-a mai spus că voturile
intr-un asemenea top n-ar avea legătură cu popularitatea unui
scriitor. Afirmația e numai parțial adevărată. E foarte posibil ca
mulți votanți să fi fost prieteni sau cunoscuți ai autorilor, dar
și ei sunt tot cititori și au drepturi egale cu ceilalți (prin
urmare autorul e cunoscut intr-un anume cerc). Nu pot fi acuzați că
trișează, și-au exprimat o preferință, care poate fi diferită de a
criticilor de meserie, dar așa s-au petrecut lucrurile intotdeauna.
Există un exemplu notoriu și relativ recent că aprecierile
criticilor și gusturile cititorilor nu coincid intotdeauna. Volumul
“De ce iubim femeile” al lui Mircea Cărtărescu n-a luat niciun
premiu major, n-a intrat in niciun top al realizărilor remarcabile
in literatură, criticii de meserie continuă să nu pună mare preț pe
ea, dar a fost cartea românească cu cel mai mare succes din ultimii
ani, tipărită in mai multe ediții, in zeci de mii de exemplare, și
căutată și azi de cititorul obișnuit.