John Campbell, “patriarhul” redactorilor de anticipatie, care a orientat literatura science fiction americana in directii noi si captivante, nu avea decat 38 de ani si deja era redactor sef al revistei Astrouding de 10 ani.
Convingerea ca literatura science fiction s-a nascut o data cu aparitia revistelor specializate este intarita si de faptul ca majoritatea speciilor literare se nasc pornind de la o singura opera si se dezvolta atunci cand alti scriitori fie includ, in operele lor, elemente semnificative ce apartin prototipului, fie reactioneaza impotriva lor. Insa putine specii literare se dezvolta prin intermediul editorilor specializati. Iar dintre aceste putine exceptii, literatura science fiction este specia literara care a depins cel mai mult de editorii ei.
Aceasta relatie a inceput cu Jules Hertzel, editorul care l-a lansat pe Jules Verne in “calatoriile sale extraordinare” si cu Lewis Hind, care l-a convins pe H. G. Wells sa-si foloseasca cunostintele speciale de stiinta in literatura; insa ea s-a afirmat indubitabil o data cu crearea revistelor specializate de SF. Aparitia unor reviste consacrate publicarii unei singure specii literare a influentat fundamental dezvoltarea anticipatiei, “ca si cum cineva ar construi o intreaga sera pentru o singura floare, sau ca si cum un cercetator ar izola o singura bacterie si ar privi-o cum se inmulteste” (James Gunn).
Aceasta situatie explica faptul ca literatura SF are o traditie foarte scurta. Lucrul uimitor in ceea ce priveste aceasta literatura este tineretea ei. Ceea ce este fascinant este faptul ca ea s-a nascut in timpul vietii multor persoane care inca mai traiesc. Amazing stories, prima revista specializata in science fiction, a aparut pe rafturile magazinelor in 1926.
„Eu m-am apropiat de literatura science fiction, marturiseste scriitorul american J. Gunn, asa cum s-au apropiat atatia alti cititori de ea: crezand ca are in spate o istorie bogata, plina de realizari, si ca e o forma de arta matura. Dar ma inselam. Era noua, se afla in plin proces de nastere, crestea, evolua. Cand eu am descoperit literatura science fiction, ea abia de exista de zece ani in revistele care-i dadusera forma. Cand mi-am vandut prima povestire lui John Campbell, pe care l-am considerat intotdeauna drept patriarhul redactorilor, cel care a orientat, prin editorialele pe care le-a scris si prin autorii pe care i-a publicat, literatura science fiction in directii noi si captivante, acesta nu avea decat 38 de ani si era redactor sef al revistei Astrouding de abia 10 sau 11 ani. Treizeci si opt de ani! Ce ziceti de asta!”.
Care poate fi perspectiva pe care SF-ul o are azi, beneficiind de aceasta nastere atat de apropiata de noi? Evident, ea nu poate fi decat una optimista: „Am trait, considera J. Gunn – unii dintre noi – ani Uimitori, Surprinzatori, Minunati; si cei care erau prea tineri ca sa-i guste atunci sunt mostenitorii lor si ai tuturor Lumilor Infioratoare, Incitante, Super Nestiute ale lui Daca, de Dincolo de Spatiu… Ceea ce suntem azi este consecinta acelor ani. Insa 50 de ani nu reprezinta decat un scurt inceput. Urmatorii 50 de ani promit sa fie la fel de magnifici, la fel de satisfacatori, la fel de nesiguri. Iar nesiguranta aceasta inseamna ca-i putem schimba asa cum vrem noi, cei care am fost prezenti de la inceputuri si cei care au venit putin mai tarziu”.