Grupul Editorial frACTalia (alcătuit din: Editura frACTalia, Editura Sonia, revista InterRe:ACT și Writing ACT) a fost înființat în anul 2015, la inițiativa unui grup de scriitori și graficieni români: Anca Bucur, Cristina Florentina Budar, Iulia Dondorici, Iulia Gajea, Monica Manolachi, Iulia Militaru, Felix Nicolau, Andra Rotaru, Aleksandar Stoicovici, Chris Tănăsescu (Margento) și Adina Uzunu.
În curând, la Editura frACTalia, parte a Grupului Editorial frACTalia, vor apărea volumele de debut în poezie r e t r o v i z o r, de Răzvan Pricop, și Cu dricul pe contrasens, de Octavian Perpelea. De asemenea, va fi lansată reeditarea volumului de debut semnat de Andra Rotaru, Într-un pat, sub cearșaful alb, cu ocazia împlinirii a zece ani de la debut.
Răzvan Pricop s-a născut pe 25 iunie 1987, la Constanța. Nu a absolvit cursurile Facultății de Litere din București, dar a absolvit Institutul Național al Magistraturii, tot din București, în anul 2013. A debutat continuu, publicând versuri în revistele Luceafărul, România Literară, Tribuna, Viața Românească, Caiete Silvane, Luceafărul de dimineață și Acolada. În timp, a dezvoltat un atașament egal pentru toate generațiile poetice și reprezentanții lor. r e t r o v i z o r, de Răzvan Pricop, colecția Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.
„Ieri, 14 octombrie 2015, am recitit manuscrisul volumului r e t r o v i z o r cu voce tare: e incredibil de bun, de emoționant, însetat de frumusețe & puritate. Un adevărat manifest literar, lipsit (în mod miraculos, misterios, neverosimil astăzi) de meschinăria și duritatea în care își îmbracă mesajul masculii alfa ai diverselor generații. De aproape un deceniu nu am mai citit un debut așa dens, original, unde sintaxa și imagistica strălucesc pe fiecare pagină. Iar flirtul cu cinema-ul și cu tristețea, nostalgia infinită a imaginii filmice m-au uns la suflet. O carte cum le-ar plăcea, sunt sigur, lui Radu Cosașu și Lukas Moodysson. La care ar fi vibrat Pasolini și, iarăși sunt sigur, Alex. Leo Șerban.” (Ștefan Manasia)
„Cum ar fi dacă, într-un cinematograf în ruine, am fi martorii unui dialog în care detaliile esențiale sunt conținute în intenționalitatea omisiunii lor? Te poți baza pe capacitățile vizionare, fiindu-ți confortabil un alt tip de certitudine? Răzvan Pricop reușește ceva rar: ne face conștienți că reversibilitatea memoriei, în care trăiește fiecare dintre noi, este posibilă; că «singura realitate e amintirea»; că detaliile umplu forme nelocuite până acum.” (Andra Rotaru)
Octavian Perpelea s-a născut pe 22 iunie 1979, la București. A absolvit Facultatea de Științe Politice a Universității din București, urmând mai apoi cursurile masterale ale aceleiași instituții. În momentul de față, încă mai încearcă să termine o teză despre naționalismul tânărului Cioran. A publicat poeme în Apostrof, Hyperion, Luceafărul, Steaua, Timpul, Tiuk!, Viața Românească, Vorba Vine. Cu dricul pe contrasens, de Octavian Perpelea, colecția Debut, Editura frACTalia, 2015, reprezintă debutul editorial al autorului.
„Perpelea e ucenicul vrăjitor din Balcani, care face scamatorii cu momentele acelea suspecte, când ne credem supereroi și ne agităm cu talent în propriile filme, pentru ca apoi, inevitabil, să ne prăbușim într-o jerbă de scântei.” (Andrei Dósa)
„Dacă la Acosmei și Gherguț, cinismul își păstrează încă încrederea în capacitatea lui de a nega la modul absolut, odată cu poezia lui Dmitri Miticov și a lui Octavian Perpelea, acesta începe să-și dezvăluie neajunsurile, propria iluzie a negării. Astfel, negând posibilitatea lui «a fi» (viu?), poezia lui Perpelea afirmă în mod paradoxal o lume prezentă și vie. Ceea ce făcea îmblânzirea sarcasmului la Miticov, prin tonul și umorul naiv, se obține la Perpelea printr-un «nu-afirmativ» în fața lumii de cartier (un fel de mahala contemporană). De aici și o subtilă melancolie a versului, ferită de excesele patetismului.” (Iulia Militaru)
„Mi-a povestit odată Dumitru Crudu despre un artist plastic, Ghenadie Popescu, care a făcut o călătorie prin Europa cu bicicleta, pe care-o fotografia rezemată de monumente celebre. Dacă ar fi făcut aceleași fotografii, dar fără bicicletă, acele poze… n-ar mai fi fost artă. Poetul Octavian Perpelea mi-a plăcut din prima. Primisem la revista Tiuk! câteva poezii de la el, nu mai citisem nimic semnat «Octavian Perpelea», dar acele existeme aveau acel ceva care de cele mai multe ori lipsește, când citești și-ți zici: «scrie bine, dar parcă ceva nu-i ajunge»; e vorba de acel ceva similar cu bicicleta din fotografiile lui Ghenadie, «bicicletă» omniprezentă la acest bacovian postmodern & cărtărescian dadaist. Recomandare Tiuk!” (Mihail Vakulovski)
Andra Rotaru este autoarea volumelor Într-un pat sub cearșaful alb, Editura Vinea, 2005; En una cama bajo la sabana blanca, Bassarai Ediciones, Spania, 2008; Ținuturile sudului, Editura Paralela 45, 2010; Lemur, Editura Cartea Românească, 2012. Selecții din poeme au fost traduse în douăzeci de limbi. Volumul Lemur a fost adaptat de coregraful american Robert Tyree, și performance-ul a fost prezentat în America și Europa. A realizat documentarul All Together împreună cu scriitorul Raj Chakrapani, prezentat în Iowa și Chicago. De asemenea, a realizat proiectul fotografic Photo-letter pairing împreună cu Jared Krauss, care a implicat comunitatea din Iowa și scriitori. A beneficiat de rezidențe în Europa și America, dintre acestea cea mai recentă fiind International Writing Program, Universitatea Iowa (2014). Într-un pat, sub cearșaful alb, de Andra Rotaru, apare în colecția Reeditări, Editura frACTalia, 2015
„Poetul este un inventator de realități. Totuși, atunci când invenția lui nu este numai rodul inspirației, ci este ghidată de un model biografic real – oarecum așa cum fac prozatorii – avem de-a face cu texte complexe, pendulând ingenios între semi-realități și quasi-fantasme, între superplusări și omisiuni, între dezvăluiri crude și abile treceri sub tăcere. Se întreprinde în fapt o remodelarea a modelului exterior cât și a celui autobiografic, pentru a reuși crearea unei a treia ființe, abstracte oarecum, holografică în orice caz. În literatura română, precedentul demers de acest fel este constituit de cartea Marianei Marin de prin anii optzeci, care își lua ca punct de plecare, și mască în același timp, figura Annei Frank. La adăpostul alibiului creat în acest fel, comunismul putea fi ușor identificat în oglinda fascismului, destinul uman căpătând un relief pregnant tocmai prin balansul permanent între realități posibile, între spații și timpuri mișcătoare. La urma urmei, parazitarea biografică este ea însăși un factor stimulator, o ușă care se deschide și înăuntru și înafară, o «lebădă cu două intrări» ca să împrumutăm expresiva sintagmă a Norei Iuga. Trăind pe seama altcuiva te descoperi pe tine mai nou, mai neașteptat.” (Constantin Abăluță)
„Ce mi se pare remarcabil este felul în care poeta scurtcircuitează realitățile, după o tehnică de obținere a metaforei, însă fără să apeleze foarte des la figura de stil propriu-zisă. Cearșaful, tavanul, pânza, lemnul, apa, frigul, liniștea, varul sunt introduse în ringul discursului simplu, brut. Poeticitatea discursului ei își are sursa nu atât în sforării stilistice, cât în viziuni mitice, teribil de încărcate emoțional și punctate de observații surprinzătoare prin subtilitate, iar nu prin bizarerie. Poezie pură, deja dincolo de postmodernism și de modernismul nostru mereu recuperabil.” (Felix Nicolau)