Provocarea de a reduce emisiile nocive in atmosfera este cu atat mai mare cu cat cercetarea in domeniul tehnologiilor nepoluante, atat de catre guverne, cat si de catre companii, este in scadere.
Limitarea emisiilor de carbon ar putea ajuta la economisirea a peste 2.500 de miliarde de euro la nivel mondial pe an. In cazul in care nu se iau masuri, incalzirea globala ar putea duce la scaderea economiei mondiale cu 20%.
Un ropot de aplauze a umplut sala de conferinte a unui hotel, dupa ce 1.800 de oameni de afaceri si experti au urmarit o prezentare in PowerPoint a celor mai promitatoare tehnologii ce pot fi folosite pentru limitarea incalzirii globale: energia solara, eoliana, etanolul si alti combustibili biologici, cladiri energo-eficiente si automobile cu consum redus de combustibili, scrie The New York Times.
Cu tot entuziasmul pentru alternativele la carbuni si petrol, provocarea limitarii emisiilor de dioxid de carbon va fi imensa intr-o lume care va avea o populatie cu 2,5 miliarde mai mare pana la mijlocul secolului. Mai mult, cele mai mari cresteri ale populatiei se vor inregistra in China si India, care de-abia incep sa se bucure de beneficiile electricitatii, ale aerului conditionat si ale mobilitatii.
In Statele Unite, cheltuielile anuale totale pentru cercetarea energetica si dezvoltare se ridica la mai putin de jumatate din valoarea pe care o aveau acum 25 de ani. Conform diverselor studii, a scazut la 3 mld. dolari anual de la o valoare maxima ajustata pentru inflatie de 7,7 mld. dolari in 1979.
Presedintele Bush a marit bugetul pentru cercetare alocat in 2007 la 4,2 mld. de dolari, dar expertii in probleme ale climei si in sectorul energetic sustin ca aceasta suma reprezina doar o mica parte din totalul necesar.
Japonia este singura care a crescut cheltuielile pentru cercetare in ultimii ani, concentrandu-se pe eficientizare si tehnologie solara, conform Agentiei Internationale pentru Energie.
Marea Britanie a tras insa un semnal de alarma. Un raport comandat de guvernul englez atrage atentia ca este nevoie de o dublare a cheltuielilor globale pentru cercetarea tehnologiilor cu emisie redusa de carbon. Fara aceasta dublare, avertizeaza raportul, inundatiile si lipsa de apa potabila vor transforma 200 de milioane de oameni in refugiati.
In sectorul privat, studiile arata ca grupurile energetice au o lunga traditie de a se eschiva de la cercetari tehnologice pe termen lung din cauza lipsei de rentabilitate pe termen scurt.
Totusi, mai mult de 50 de cercetatori, economisti, ingineri si oameni de afaceri intervievati de New York Times au declarat ca daca cercetarea in domeniul surselor si sistemelor de enegie nepoluanta nu devine mult mai activa, planeta se va confrunta atat cu o incalzire amenintatoare, cat si cu o rivalitate internationala, pe masura ce natiunile cu o cerere de energie tot mai mare concureaza pentru resurse din ce in ce mai putine.
Cei mai multi dintre acesti experti spun de asemenea ca alternativele energetice existente si progresele in eficientizarea consumului de energie nu sunt suficiente.
Pentru a face orice alternativa sa dea rezultate, noua norma va trebui sa aiba un dublu efect: sa poata atat inlocui consumul de carbuni, petrol si gaz, cat si sa reduca emisiile deja existente.
In ciuda “problemei arzatoare”, exista slabe semne ale unui consens asupra unui acord care sa inlocuiasca protocolul de la Kyoto, primul tratat care a obligat tarile participante sa reduca emisiile de carbon. Statele Unite nu au ratificat pactul.
Urmatoarea runda de discutii despre protocolul de la Kyoto si o alta astfel de intelegere va avea loc la Nairobi, Kenya.
Unele voci spun ca informatiile existente la ora actuala sunt suficiente pentru a incepe drumul spre un climat stabil. Altii insa sustin ca sansele de reusita sunt atat de mici incat cercetarile ar trebui sa includa si dezvoltarea unor recolte rezistente la extremele climaterice.
Fara o reducere consistenta a emisiilor de carbon, cele mai multe previziuni pe termen mediu mentioneaza o crestere a temperaturii cu 4 grade celsius in acest secol, de patru ori mai mare decat in ultimii 100 de ani. Printre efectele ei s-ar numara seceta si inundarea unora dintre cele mai eficiente regiuni agricole de pe glob.
Cei mai multi experti sustin ca sigurul mod in care ne permitem sa grabim tranzitia spre tehnologii nepoluante este avansul tehnologic in toate stadiile de maturizare ale poluantilor.
Exemplele includ: imbunatatirea substantiala a eficientei si a costurilor panourilor solare, efectuarea unor teste la marime naturala pentru captarea dioxidului de carbon din fabricile de energie si pomparea lui sub pamant, cautarea unor moduri eficiente de a genera combustibili cu ajutorul recoltelor, gasirea de noi modalitati de a stoca energia intermitenta a soarelui si vantului.
Nivelul dioxidului de carbon se va stabiliza numai daca toate generatiile urmatoare vor persista in dezvoltarea si folosirea alternativelor. Castigurile imediate ar putea veni din simpla crestere a eficientei energetice.
O alta zona care are nevoie de actiune imediata, spun expertii, sunt demonstratiile la scara mare a sistemelor pentru capturarea dioxidului de carbon din carbuni inainte ca prea multe fabrici de stil vechi sa se construiasca.
Toate componentele pentru captarea dioxidului de carbon si depozitarea lui sub pamant sunt deja in functiune, in special pe campurile petroliere, unde dioxidul de carbon sub presiune este folosit pentru a drena ultimele picaturi de petrol. In acest domeniu, spune David Keith, expert in energie la Universitatea Calgary, “avem nevoie doar sa construim totul la o scara de miliarde de dolari”.
In Statele Unite, cel mai mare efort in acest sens este fabrica de energie de 285 de megawati Futuregen, construita de Departamentul de Energie impreuna cu parteneri privati si internationali. Fabrica a fost anuntata in 2003 de catre presedintele Bush si este programata a fi construita in Illinois sau Texas pana in 2012.
Europa are si ea cateva planuri pentru astfel de fabrici in derulare, dintre care unul in China, dar se misca tot cu mult sub ritmul necesar.
La ora actuala, cercetarile variaza de la mutatiile algelor care pot transforma razele solare in combustibil pe baza de hidrogen pana la printarea cu jet de cerneala a celulelor fotovoltaice, tehnica care ar putea reduce semnificativ costurile energiei solare daca ar functiona pe scara larga. O companie promoveaza un nou concept de functionare al morilor de vant pentru colectarea mai eficienta a energiei eoliene.
Dar toate aceste experimente la scara mica nu vor intra niciodata pe piata energiei fara o accelerare nu numai a cercetarii si dezvoltarii, dar si a pasilor mai putin cunoscuti ca demonstrarea si implementarea.
In acesta zona, rolul cheltuielilor guvernamentale este vital, sunt de acord expertii, in special pentru “a pune la dispozitie tehnologiile”, inovatii care nu ar fi niciodata urmate de industriile private, pentru ca sunt in principal un bun public, si nu o potentiala sursa de profit, a declarat Christopher Green, economist la Universitatea McGill.
La nivel federal, administratia Bush a fost criticata de legislatorii democrati si republicani la cateva dintre cele mai recente dezbateri pe tema schimbarilor de clima.
Din 2001, cand Bush a abandonat o campanie menita sa limiteze dioxidul de carbon emis de fabricile de energie, presedintele american a declarat de asemenea ca orice solutie in acest sens va veni mai putin din legislatie cat din inovatie. Dar criticii, inclusiv unii legislatori republicani, spun ca dovezile care se aduna cer masuri prompte si mai agresive pentru finantarea si incurajarea cercetarilor si grabirea iesirii pe piata a acestora.
Martin I. Hoffert, profesor emerit de fizica la Universitatea New York, a declarat ca este nevoie de cineva care sa abordeze problema in modul in care a facut-o presedintele John F. Kennedy in cazul misiunii pe luna. Presedintele Kennedy a spus ca era imperativa “nu pentru ca este simpla, ci pentru ca este grea”.
Finalmente, o crestere substantiala a cheltuielilor guvernamentale in cercetari energetice de baza va avea loc doar daca oamenii de stiinta reusesc sa convinga publicul si politicienii ca ar reprezenta o bariera esentiala in calea unei potentiale calamitati.