Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau în colivii închise iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare
Te aștept în fiece seară la fereastră deșirând mărgele
Așezând cărțile, recitându-mi versurile
Și mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Și când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când știu că afară ninge și că strada-i albă.
Din volumul Primele poeme, editura Cartea românească, 1971
