Elena Dumitrescu ne-a oferit, dupa absolventa din anul 2000, in prima expozitie personala, la Galeria Universitatii de Arte, o secventa de circ Belle-Epoque, incremenita in argila. Jules Verne si Toulouse-Lautrec au lucrat de buna seama subliminal la distributia rolurilor.
Vedeta salii era calareata “uroboros”, cea care-si impleteste in cadere coada cu coada simpaticului cal. Bidiviul parea dezgropat din mormantul imperial chinez, prin naturalismul sau de naiv-eternitate. “Calareata de scoala inalta” din desenele veloce ale infirmului conte Henri poate fi, prin dragalasenia ei bufa, descendenta a femeii clown, Cha-u-kao. Iar perechea imbratisata care priveste diagonal cavalcada se minuneaza arhaic, din tiparul busturilor senine al sarcofagelor etrusce.
Cu atatea referinte culturale, miza formala a ingenioasei sculptorite Elena Dumitrescu poate fi estompata. Expozitia ei, de o reala bucurie optica, avea un tonus ludic, perfect sustinut de pofta modelarii, a colarii, a colorarii si apoi a “coacerii” gandului. Cele mai multe piese erau teracote glazurate. Sculptorita a castigat, in fond, un pariu. Reprezentarea corpului si, mai ales, a costumului treceau drept monopol al culturii burgheze. Tocmai in modelaj, unde este propice efectul detaliului, Elena Dumitrescu incearca, printr-o retorica a absentei, des-figurarea. Avem de-a face cu sculptura figurativa in argila arsa care eludeaza prezenta, corpul, chipul. Ramane de explorat doar vesmantul, infoiat de un trup invizibil, vesmant savuros din epoca dirijabilelor, atunci cand subretele agitau aerul cu umbrelute contodente. Scara naturala a rochiilor, dantelate cu cosite din funie de usturoi, imbiba atmosfera expozitiei de cea mai buna nota de parodic inteligent.
Intre timp, frumoasele fara corp ale Elenei Dumitrescu au fost reluate in bronz si-i marcheaza spectaculos prezenta in expozitiile colective. “Furourile” din bronz cizelat, de un naturalism diafan, inghetat in metal incandescent, pot fi “imbracate” in orice galerie a lumii. Sculpturile Elenei Dumitrescu sunt atat de puternice ca idee plastica, incat pot genera expozitii de fotografie si film. .
Exista si un dialog imaginar, diacronic si o rasturnare de efect fata de figuratia feminina neo-mediteraneeana a ilustrelor noastre sculptorite Maria Cocea si Silvia Radu. Tanara artista a devenit cadru universitar, cu bune roade pedagogice, daca nu ar fi sa amintim decat pe extraordinarul sau student, Cristian Raduta. Apoi a castigat bursa Parvan la Accademia di Romania de la Roma, pentru doi ani. Elena Dumitrescu este o pretioasa “Bobita” (numele ei de alint) in productia de arta contemporana feminina, de specie evoluata, autoparodica, ingenioasa.