Încă o carte a istoricului Lucian Boia care, dacă nu spulberă niște mituri, pune o seamă de realități aparent foarte cunoscute într-o nouă haină*). De astă dată, și-a ales ca temă elita intelectuală într-o perioadă scurtă din istoria noastră în care s-au succedat șapte regimuri. Greu de găsit, spune el, o altă țară care să fi trecut, ca România, prin atâtea regimuri. “De mai bine de douăzeci de ani – comentează editura -, istorici de toate vârstele și coloraturile sunt dominați de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX.
S-a scris mult, mai ales de la înălțimea prezidiului unui complet de judecată morală, adesea fără a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar și fără înțelegerea deplină a naturii umane. Dacă nu sunt considerați de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puțin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930 și 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuției este omenescul, cu toate nuanțele sale. Era nevoie, după un lung șir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze și iacobinismul, și îngăduința față de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte și de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.”
De la început istoricul precizează ce înțelege prin elite intelectuale – în principal corpul universitar, de preferință la nivel de profesori și conferențiari, membrii titulari ai Academiei Române, scriitorii cu statut recunoscut, ziariștii și publiciștii formatori de opinie. Cea mai mare parte a informației cuprinsă în carte este extrasă direct din arhive, din presa vremii, din memorii și jurnale publicate în ultimele două decenii, adică direct din surse. Sunt în carte informații esențiale despre 120 de personalității pe care autorul le consemnează încă de la început, alfabetic. Lucian Boia le urmărește reacțiile în fața unei “istorii cu întorsături neașteptate și brutale” – iluzii, refuzuri, adptări, cedări, evadări. Le urmărește destinele, cu suișuri și coborâșuri. “Un lucru e de la sine înțeles: între copertele cărții nu se va găsi totul. Sunt multe personaje și evenimente, dar nu e o enciclopedie.” “Fiecare intelectual are propriul profil și propria poveste. Ne vor fi permise totuși câteva reflecții cu un sens mai general.”“Am zice că intelectualul, mai ales el, ar trebui să fie un om liber, încheie Boia. Nu înseamnă că și este. E supus, ca oricine, conjuncturilor istorice și presiunilor ideologice. Într-un fel sau altul, cariera lui e dependentă de Putere (cu atât mai mult într-un regim autoritar și, fără doar și poate, într-unul totalitar). Nu puțini intelectuali au de altfel fascinația Puterii; se simt ei înșiși mai puternici, adăpostiți la umbra ei. În tot cazul, intelectualul are o abilitate: aceea de a găsi de fiecare dată argumente potrivite pentru a justifica și a se justifica. Mai ales atunci când i se pare că istoria și-a dat verdictul. Pentru intelectual, glasul istoriei este irezistibil.”
Lucian Boia, născut în 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București. Opera sa, întinsă și variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România și în Franța, precum și traduceri în engleză, germană și în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor și a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune) și la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cât și prin investigarea consecventă a unei largi game de mitologii (de la viața extraterestră și sfârșitul lumii până la comunism, naționalism și democrație). A adus, de asemenea, noi interpretări privitoare la istoria Occidentului și la istoria Franței. În 1997, lucrarea sa Istorie și mit în conștiința românească a stârnit senzație și a rămas de atunci un punct de reper în redefinirea istoriei naționale.
*) Lucian Boia – Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 și 1950,Editura Humanitas