Nu prea avem elite, nu-i așa? Cam toată lumea pare să fie de acord cu asta, inclusiv cei care – cel puțin prin notorietate – ar putea să se considere pe ei înșiși a face parte din elite.

Apropo, când vorbim despre elite, mai ales la plural, despre ce vorbim? Bunăoară, despre elita celor mai buni constructori? Sau strungari? Sau măcar pictori? Ăăăă, nu. Fie că recunoaștem asta sau ba, o conștientizăm ori ba, de fapt ne gândim numai la niște scriitori și la niște jurnaliști, este? Ați auzit pe cineva deplângând (public) lipsa elitei compozitorilor de muzică simfonică? O notă discordantă face doar presa sportivă, care mai pomenește din când în când despre elita fotbaliștilor, de pildă, dar acolo nu prea e vorba despre români.

Pe de altă parte, chiar și cei – puțini – care refuză să accepte inexistența elitelor intelectuale sunt siliți, cu rare excepții, să dea din colț în colț dacă-i întreabă cineva cu ce se ocupă concret respectivele elite. Păi, citesc, scriu… Ce altceva!?

Ce citesc? Cărți, firește, că doar nu ziare tabloide. Dar ce fel de cărți? Păi, din felul celor pe care le-au citit întotdeauna, că doar n-or să citească manuale de astronomie sau de analiză matematică!

Și despre ce scriu? Păi, ca tot românul, despre orice. Inclusiv despre ce făceau pe 14 mai 1987, spre seară. De exemplu.

OK. Și, mă rog frumos, ce altceva ar trebui să facă? Să iasă-n stradă, să țină discursuri în piața publică, să mobilizeze masele, să elaboreze proiecte de legi, să educe oamenii, să-i învețe să învețe, să-i determine să citească și ei, să-i mobilizeze constructiv, să le dea o miză, să le sugereze scopuri, dar și mijloace!?

Păi, cam da.

Se ocupă elitele intelectuale cu așa ceva!? Au timpul, au căderea, au timpul, au obligația morală să se ocupe cu așa ceva!?

În loc de orice răspuns, un nume: Solomon Marcus.

Analiză matematică, lingvistică matematică, gramatici și automate finite, logică, filosofie, teoria jocurilor, lingvistică structurală, lingvistică algebrică, poetică matematică, gândire matematică românească, istoria și rolul Academiei, semiotică, semiotica folclorului, semiotica matematică a artelor vizuale, relația artă-știință, moduri de gândire, controverse în știință și inginerie, rezolvări greșite cu rezultate corecte, cunoaștere și comunicare, sistemul educațional (toate nivelurile), literatura, fotbalul, tenisul sunt numai o parte dintre domeniile care-l pasionează pe academicianul Solomon Marcus, teme și subiecte despre care a scris articole și cărți. În multe dintre domenii a fost pionier sau chiar fondator. Este cunoscut, admirat, chemat și citat în toată lumea, încă din urmă cu patru decenii. Este unul dintre pilonii mondiali ai transdisciplinarității – viitorul pe termen scurt (dacă nu cumva deja prezentul) al cunoașterii. Totul e legat de tot și nimic nu se poate limpezi ori rezolva cu adevărat dacă nu ții cont de toate legăturile.

Un savant, fără îndoială, care se mută doar din biroul de lucru în Biblioteca Academiei, găsind cu greu timp să răspundă sutelor de invitații din Australia până-n Canada, altfel când și cum ar avea timp să cerceteze și să elaboreze atâtea?

Nu. Un om precum argintul viu, omniprezent, veșnic în mișcare, cu acut spirit de observație asupra celor mai mărunte lucruri, cu mult umor, cu o enormă disponiblitate la dialog, nerefuzând pe nimeni, călătorind prin țară la fel de mult ca prin lume, prin locuri și pe la manifestări culturale despre care poate nici n-ați auzit vreodată, impresionant de deschis spre copii și tineri, știind și plăcându-i să vorbească și cu elevi de șase-șapte ani, și cu studenți eminenți, dăruindu-le tuturor din experiența și inteligența domniei-sale. Și, peste tot și tot timpul, disecând nemilos perniciosul sistem de învățământ românesc, bazat pe memorizare și pedepsirea greșelilor, în loc să fie centrat pe stimularea creativității și învățarea modului de a învăța.

Cam așa arată un exemplu.

A bon entendeur, să audă.

tczarojanu@yahoo.com


TUDOR CĂLIN ZAROJANU (n. 1956) a absolvit secția de Informatică a Facultății de Matematică, Universitatea București, cu lucrarea de licență “O privire matematică asupra piesei «Romeo și Julieta»”, publicată ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12 ani în informatică, pe toate sistemele de calcul și în toate tipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucrează în presă: cotidian, săptămânal, lunar, agenție de știri, radio, TV. A debutat editorial cu volumul de proză scurtă “Viața ca troleibuz” (1992, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia “Viața lui Corneliu Coposu” (1996, ediția a doua 2005), romanele “Reluare cu încetinitorul” (1997) și “Sfârșitul lumii” (2005), culegerea de proză scurtă “Copiii asfaltului” (2007). În prezent lucrează în TVR, fiind realizatorul talk-show-ului “În spatele ușilor deschise”, și este colaborator permanent al Ziarului de Duminică, Revistei Flacăra și Radio România Cultural.

Subiecte #elitele romanesti#Solomon Marcus