În ultimii doi ani, colecția Eminesciana a Editurii ieșene Junimea s-a îmbogățit cu o seamă de titluri foarte importante, pe care le amintim mai jos:

Virginia Blaga – Intratextualitatea în opera lui Mihai Eminescu: Ipoteza cărții se referă la posibi­litatea citirii intertextului în cheia Mitului Eternei Reîntoarceri (MER) eliadian.

Valentin Coșereanu – Ipotești sau realitatea poeziei. Autorul e muzeograf-cercetător și publică acum un studiu despre ceea ce am putea numi spațiul eminescian sau semnele (elementele realului) care preced și, poate, influențează creația poetului.

Constantin Cubleșan – Eminescu în exegeze critice. Criticul și istoricul literar clujean se află la al zecelea volum de inventariere și evaluare critică a scrierilor eminescologilor.

Gellu Dorian, Emil Iordache – Pașii poetului (ediție definitivă). Un reportaj-eseu excepțional, în care autorii – ei înșiși poeți și critici literari – reconstituie itinerariile naționale și europene ale lui Eminescu.

I.D. Marin – Eminescu la Ipotești. Ediție definitivă, completată, în colaborare cu  familia autorului.

George Vulturescu – „Complexul Ghilgameș” – Eseu despre motivul prafului în opera lui M. Eminescu. O lectură inedită a textului eminescian, axată pe un motiv poetic cel puțin surprin­zător – cel al prafului.

Valentin Coșereanu, Pompiliu Crăciunescu – Odiseea manuscriselor Eminescu (vol. I, II, III). Prefață de Eugen Simion. O antologie de texte privitoare la manuscrisele lui Eminescu.

Iată și cele mai recente apariții în „Eminesciana”:

Alexandru Zub – Eminescu – glose istorico-culturale. Ediția a doua, întregită.

Eseul ce urmează, integrabil în colecția Eminesciana a Editurii Junimea, comportă o mică istorie, de un anume interes, nu doar pentru specialiști. Autorul explică într-un preambul:

„Cu ceva timp înainte de centenarul morții lui Eminescu, am fost invitat de Modest Morariu, din partea Editurii Meridiane, să mă ocup de o antologie tematică, una destul de cuprinzătoare pentru a interesa și un public nespecialist, dar iubitor de cultură, istorie, artă. O atare misiune putea fi încredințată, atunci, mai curând echipei de eminescologi din capitală (P. Creția, D. Vatamaniuc ș.a.), care gestiona seria de opere începută de Perpessicius, dar momentan s-a crezut că e cazul să se facă apel la experiența mea textologică. Publicasem, între altele, cărți de Kogălniceanu și Pârvan care mă reco­mandau, cumva, pentru o asemenea misiune. Am primit-o bucuros și onorat, urmând ca volumul antologic să apară în 1989, anul centenarului. Câțiva colegi de la Institutul ieșean de Istorie (și Arheologie), anume Sorin Antohi, Ștefan Lemny și Ioan Saizu, au primit să participe la realizarea proiectului, pe seama unei schițe tematice convenite și a metodologiei de rigoare. Edițiile precedente și mai cu seamă prețiosul Fragmentarium, scos în 1981 de Magdalena Vatamaniuc, cu o introducere amplă semnată de D. Vatamaniuc, au fost puse, firește, la contribuție. S-a ajuns astfel la un material de peste o mie de pagini, structurat tematic și trimis la Editură, unde însă a încăput pe mâna unui redactor nu prea interesat de proiect, poate și fiindcă inițiatorul său, Modest Morariu, ne părăsise de tot între timp, adăugându-se, cum se spune, ad patres. A survenit apoi marea schimbare din Decembrie ’89, iar concomitent și o nouă conducere la editură, director ajungând anume istoricul de artă Daniel Barbu, cu care am discutat posibilitatea finalizării volumului. A trebuit să retrag însă dactilograma, motivat și de faptul că un grup de colegi, în frunte cu Gh. Buzatu, publicaseră deja «materialul», sensibil extins, sub titlul Eminescu: sens, timp și devenire istorică, în două volume din seria Românii în istoria universală (Iași, 1988 și 1989). Nu mai era cazul să insist pentru realizarea proiec­tului de la Editura Meridiane.

La ceva mi-a servit însă pregătirea antologiei, fiindcă am putut folosi introducerea la volum într-un eseu, Eminescu: glose istorico-culturale, scos la Editura Enciclopedică Gheorghe Asachi din Chișinău, condusă atunci, în 1994, de un devotat al culturii române, Iurie Colesnic, autorul monu­mentalei serii de micromonografii Basarabia necunoscută. Am dedicat acel volum (157 p.) «amintirii lui Aurelian I. Popescu», fost coleg de facultate și de recluziune politică, stins din viață intempestiv, pe când exercita un mandat de senator în Parlamentul țării. Omagiam astfel marea lui pasiune «întru Eminescu» și un devotament inegalabil pentru cauza națională. Ca motto, am socotit oportun să reproduc o sentință memo­rabilă, cu aer biblic, din recuzita eminesciană: «În sudoarea frunții tale te vei cunoaște». Era un îndemn a cărui motivație se cade a fi estimată prin raportare la sloganul «Noi muncim, nu gândim», care mai persista, bulversant, în lumea românească.

Alcătuit din trei părți (I. Orizont sociocultural; II. Teme, conexiuni, accente; III. Note de lectură), volumul menționat n-a avut un ecou pe măsura așteptărilor, poate și fiindcă începuseră cumva contestările unor critici, mai ales juvenili, iar curând și demitizări sistematice, ultima pusă în circulație, cu mare aplomb mediatic, fiind cea semnată de Lucian Boia, Mihai Eminescu, românul absolut: facerea și desfacerea unui mit, Humanitas, 2015, sintagma «românul absolut» fiind preluată de la Petre Țuțea, el însuși un apărător pasionat al românismului.

Inițiind o nouă ediție a volumului Eminescu, glose istorico-culturale, am inclus și câteva texte noi, elaborate ocazional, dar solidare ideatic cu ansamblul. Ele pot fi regăsite în partea finală, cu precizările bibliografice de rigoare: 1) Eminescu și identitatea națională; 2) În căutarea lui Eminescu, la Putna și mai departe; 3) Eminescu – secvență editorială; 4) «Geniul poporului» și identitatea națională; 5) Eminesciana. Pe marginea noii serii.”

Mihai Eminescu – Răsai asupra mea…/Spunta sopra di me… Ediție bilingvă

Versiune italiană, antologie critică, prefață și postfață de Geo Vasile.

„Ne dorim ca eventualul cititor italofon, instruit și modelat în incomparabila tradiție poetică pe care autori moderni continuă să o cultive în chip strălucit, să identifice și să aprecieze «sunetul perfecțiunii» al acestui intens și rafinat univers artistic oferit de poetul român.”