Pe fondul crizei internaționale, a devenit evident că dependența economiei, atât la nivelul sectorului privat cât și a celui public, de finanțarea din străinătate este o vulnerabilitate majoră, în condițiile în care aceasta a devenit mai greu accesibilă și mai scumpă. Un model de creștere economică bazat pe îndatorare din străinătate are astfel constrângeri semnificative.
Este nevoie de politici publice îndreptate în direcția stimulării creșterii economisirii interne (nu numai prin depozite bancare, ci și prin economisire în fonduri private de pensii, asigurări de sănătate, bănci de economisire-creditare, planuri de economisire pentru studii, etc) ca sursă de finanțare a investițiilor și reducerea dependenței de intrările de capitaluri străine (economisire externă).
În cazul particular al finanțării deficitului bugetar, este nevoie într-adevăr și de o diversificare a bazei de investitori în titlurile de stat românești, băncile având deja o expunere relativ ridicată față de stat. În astfel de momente devine evident că plătim și tributul unei reforme întârziate a sistemului de pensii (spre deosebire de alte țări în regiune care au deja fonduri de pensii dezvoltate), fondurile de pensii neavând încă masă critică necesară să poată cumpăra sume foarte mari de titluri de stat și să lărgească astfel baza de investitori în instrumentele de datorie publică. În plus, nici societățile de asigurări nu au dimensiunea necesară.
Problema finanțării, dată fiind adâncimea relativ redusă a piețelor financiare locale, este constrângerea esențială pentru care datoria publică nu trebuie să mai crească foarte mult în România în anii următori și este una din explicațiile principale pentru care deficitul bugetar trebuie să scadă.
Cred că includerea investitorilor de retail (populației) în lista de investitori potențiali în titluri de stat poate fi o idee bună, în condițiile în care aceștia vor diversifica baza de investitori, contribuind și la o cerere mai stabilă de titluri de stat. În momente de volatilitate în piețele financiare, prezența investitorilor de retail în titluri de stat poate fi un factor de stabilitate. Trebuie găsite însă soluții optime de penetrare a acestei piețe din perspectiva costurilor administrative implicate. În plus, poate fi și o modalitate de mobilizare a unor economii ale populației aflate în afara sistemului financiar (dețineri de numerar), știut fiind faptul că în vremuri de criză astfel de economii au tendința să crească.
Existența pieței de retail pentru titlurile de stat este o caracteristică standard pentru țări precum Canada, Germania, Austria (există chiar o platformă electronică dedicată), SUA, Suedia, Ungaria, Polonia și recent Republică Cehă (au reintrodus acest produs începând cu 2011).
Diversificarea bazei de investitori în titluri de stat către persoanele fizice se poate obține și prin instituirea unui tratament egal din punct de vedere fiscal între plasamentele directe în titluri de stat și plasamentele indirecte (prin subscrieri în fonduri de investiții care plasează sursele atrase în titluri de stat). În prezent, câștigurile realizate din plasamentul direct în titluri de stat sunt exonerate de impozit, în timp ce cele realizate prin subscrieri în fonduri de investiții care plasează sursele atrase în titluri de stat nu sunt exonerate.
Ionuț Dumitru este economist șef Raiffeisen România și președintele Consiliului Fiscal
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.