Italienii de la Enel spun că înainte de a lua o decizie privind implicarea lor în proiectul de 4 miliarde de euro al reactoarelor 3 și 4 ale centralei nucleare de la Cernavodă, vor să vadă cum va arăta sectorul energetic prin înființarea celor doi giganți energetici, Electra și Hidroenergetica.

Deși multe grupuri europene critică decizia de restructurare a sistemului energetic luată de autoritățile de la București, în țările lor tocmai aceste grupuri energetice sunt structuri dominante în piață, deținute de stat, integrate vertical. Potrivit site-ului grupului, Enel este cea mai mare companie energetică din Italia. “Este un jucător integrat care produce, distribuie și furnizează energie electrică și gaze. Cei mai importanți doi acționari ai Enel sunt Ministerul italian al Economiei și Finanțelor cu 13,9% și Casa Depositi e Prestiti (companie deținută în proporție de 70% de statul italian, activitatea principală fiind aceea de a finanța investiții publice, proiecte de infrastructură, lucrări publice de interes național – n.red.) cu 17,4%.”

“Disponibilitatea noastră de a investi depinde foarte mult de cum vor fi schimbate reglementările pieței. Analizăm ce va face Guvernul pentru reformarea sectorului de generare de energie. Cred că acesta este un moment crucial, în care toți investitorii vor decide cum vor continua”, a spus Claudio Zito, country manager al Enel România. Compania s-a confruntat în ultima vreme cu multe plângeri privind calitatea serviciului de furnizare a energiei, în special în București, din cauza faptului că investițiile nu s-au ridicat la nivelul asumat.

Declarațiile șefului Enel, făcute într-un interviu acordat Bloomberg, vin în contextul în care aproape toate grupurile energetice intrate pe piața locală și-au exprimat îngrijorarea față de acest plan al guvernului, invocând motive legate de transparența cu care se va vinde și se va forma prețul energiei.

Majoritatea investitorilor străini care au venit în România în domeniul energetic și-au construit strategia de expansiune locală bazându-se pe intențiile de privatizare emise de statul român. Astfel, dacă inițial statul dorea să privatizeze companiile de distribuție și furnizare a energiei electrice pentru ca ulterior să continue cu unități de producție, mai târziu autoritățile locale au realizat importanța creării unui jucător puternic în domeniul energetic. Această schimbare de strategie nu este însă în favoarea investitorilor privați care veniseră în România cu obiectivul de a-și construi afaceri integrate prin privatizări și nu neapărat prin investiții de la zero în unități de producție. Dovada acestui lucru este chiar lentoarea cu care se desfășoară proiectele de producție a energiei anunțate în parteneriat public-privat și care de mai bine de doi ani sunt blocate tot în faza studiilor.