O data pe an, politicienii Europei și oamenii de afaceri își dau întâlnire formal la European Business Summit-ul de la Bruxelles. Am participat cu mare interes la cea de-a XI-a ediție a acestui veritabil “Davos al afacerilor europene”, având ca temă de bază anul acesta “Deblocarea oportunităților industriale”. Timp de două zile (15-16 mai) peste 2.000 de delegați au încercat să găsească soluții la probleme fundamentale: cum reușim să asigurăm creștere economică și cum putem să oferim locuri de muncă, în special tinerilor europeni.
Președintele Herman Van Rompuy – într-o alocuțiune demnă de “State of the Union” – a prezentat legătura dintre cereșterea competitivității la nivelul UE și prețul energie. “Energia este vitală pentru sectorul de afaceri. UE depinde prea mult de importul de energie, când alte continente devin treptat independente energetic. Trebuie să fim deschiși și pragmatici, să implementăm ceea ce am decis referitor la piața comună de energie europeană, să investim masiv în infrastructură, dar și să reușim cu adevărat diversificarea surselor energetice”, preciza liderul european în deschiderea Summit-ului.
Președintele Patronatului European (BusinessEurope), nu întâmplător germanul Jűrgen Thumann, accentua: “Dacă vrem să ne revenim în UE trebuie să reindustrializăm Uniunea. Industria este inima economiei”. Thumann sublinia de asemenea că în domenii strategice precum energie sau mediu, competitivitatea companiilor europene este îngreunată de instrumente legislative excesive și inutile. Datoria factorilor de decizie politică este aceea de a reechilibra strategiile industriale cu ceea ce se întâmplă în producție. În acest context, s-a insistat pe importanța tehnologiei, motorul creșterii competitivității.
Particip la European Business Summit din 2002 încoace, un eveniment de referință pentru industria europeană. Edițiile din 2008 și 2009 au insistat mult pe importanța creativității și inovației pe orice sector! Speram încă de atunci ca și România să iasă cu ceva din anonimat, pe modelul statelor membre care au găsit variantele potrivite de implicare și adaptare la oportunitățile europene.
În 2009 participanții veniți din 75 de țări au discutat în special despre criza economică globală, încercând să ofere căile de urmat pentru depășirea ei. În acel cadru se sublinia din nou că România are mult de investit în resursele umane, concluzia fiind că în cazul țării noastre lipsesc liderii care să coordoneze echipe multiculturale, la nivel european, dar și internațional.
În 2010 criza economică rămânea în continuare în centrul dezbaterilor europene. Tema principală EBS a fost impactul acesteia asupa IMM-urilor, discuție continuată și cu ocazia evenimentului din anul următor – când s-a insistat pe importanța întreprinderilor mici și mijlocii în capacitatea sectorului de afaceri la Agenda politică 2020.
Continuând dezbaterea din 2011 ce a abordat necesitatea “redefinirii” sistemului de pensionare în țările europene și implicarea generației tinere în a gândi viitorul UE împreună cu actualii lideri politici și economici, în 2012 discursurile participanților s-au focalizat pe educație. Concluzia a fost că Europa trebuie “să educe în vederea angajării”, în contextul în care sunt peste 4 milioane de posturi vacante, iar candidații nu pot aplica neavând aptitudinile necesare.
Revenind la 2013, dezbaterea pentru deblocarea oportunităților industriale și stabilirea unei strategii pentru dezvoltarea competitivității, pune mare accent pe politica energetică, o politică relativ nouă pentru Uniunea Europeană. Tratatul de la Lisabona stabilește pentru prima dată o bază juridică solidă pentru această politică, ce rămâne în continuare o competență comună împărțită între instituțiile europene și Statele Membre.
A doua zi a Summit-ului a evidențiat că o cooperare mai strânsă între țările europene și un accent pe eficiența energetică ar fi variantele cele mai bune pentru reducerea prețurilor în Europa.
Concluzia generală a fost că este prea puțină coordonare la nivelul Guvernelor țărilor membre când vine vorba de politica energetică europeană. De exemplu, Germania a decis brusc să renunțe la energia nucleară, fără a discuta în prealabil cu partenerii de uniune.
Vorbim mult de energia regenerabilă, dar se gândesc prea puține strategii integrate la nivel european. E păcat să se forțeze cu energia solară în țările nordice, când Portugalia are un potențial mult mai mare.
“Uniunea Europeană nu trebuie să fie așa de săracă în abordare încât să uite de protejarea mediului înconjurător. China plătește acum prețul greu al politicii de industrializare fără o strategie contra poluării”, preciza Connie Hedegaard, comisarul european pentru acțiuni climatice.
Jean Peter Balkenende, fostul premier olandez, completa chiar că “sustenabilitatea este tot mai importantă la nivelul companiilor mari. Este o valoare după care trebuie să ne structurăm activitatea industrială. Criza nu trebuie să ne oprească din a gândi sustenabil”.
“E greu să identificăm o politică de reindustrializare a Uniunii Europene. O vedem în Statele Unite această politică, vorbim de relații comerciale privilegiate cu continentul american, dar nu există la noi ceva concret”, sublinia Oliver Bell, Președintele Eurometaux.
Problemele controversate din sectorului energetic urmează să fie rediscutate în cadrul unui Summit pe Energie, programat pe 22 mai 2013, când se dorește căutarea soluțiilor pentru dezvoltarea gazelor de șist și atenuarea schimbărilor climatice.
Dan LUCA este directorul Rețelei Europene EurActiv și profesor la universități din Bruxelles, Gorizia (Italia) și București (SNSPA).
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.