Festivalul Internațional “Enescu și Muzica Lumii” – 6-19 august 2011, Sinaia, Bușteni, Brașov, Sibiu – merită însă măcar o privire optimistă, fără a lăsa gândul prizonier doar în bucuria prezentului, o bucurie a publicului și a interpreților, firească după niște extrem de reușite și de muncite.
Așadar, de dragul celor peste două sute de tineri, cei mai valoroși din România, angrenați în programele celor 16 concerte ale festivalului care în acest an a ajuns la a XII-a ediție, dar și de dragul profesorilor lor, care, fiind muzicieni activi, au urcat de asemenea pe scenă, voi încerca un exercițiu de imaginație privind o ediție de peste cinci ani, să spunem. În primul rând, festivalul va continua. Marin Cazacu, cel care a creat acest festival în spiritul de generozitate față de generația tânără de care au dat dovadă atât George Enescu, cât și marele său profesor Serafim Antropov, va continua neobosit să găsească soluții financiare și artistice pentru continuarea și îmbogățirea festivalului, uitând acel neplăcut 2011 în care retrageri de ultim moment au determinat modificări ale programului pe ultima sută de metri, precum uitate vor fi și apelurile la generozitatea celor care urcând pe scenă adeseori pe gratis au încântat cei peste zece mii de spectatori prezenti. Foarte tinerii membrii ai orchestrei Sinfonietta Junior vor deveni membrii invidiați ai de pe acum celebrei, Orchestre Române de Tineret. Sfioși, se vor simți onorați să stea de vorbă cu cei care, veniți acum în calitate de profesori, le vor povesti cum erau vremurile atunci când această orchestră era la început. Cum s-au simțit ei, cei care au marcat printr-un prim concert fulminant, prezența devenită de atunci de tradiție în cadrul Festivalului Internațional “George Enescu”. Cât de dulce a fost gustul acelor prime succese. Publicul, tot mai divers și mai bine reprezentat pe toate segmentele de vârstă, va regăsi cu încântare ciclurile de recitaluri care vor continua să fie linia de forță a ideii de continuitate pe care acest festival o poartă de la an la an. Familii de muzicieni, Generația mileniului III, Enescu și Muzica Lumii și încântătorul Capodopere ale muzicii de cameră, vor continua să-și onoreze marca și renumele de a aduce pe scenă energii, idei și emoții care vor da coerență trecerii de la ieri către mâine a condiției de om civilizat. Cele rele se vor spăla precum firele de praf după o ploaie de vară, iar anul 2011 și a sa ediție cu numărul XII pusă sub semnul primejdiei “din lipsa banilor”, o primejdie cronică atunci când era vorba de fapte culturale, va rămâne în memoria publicului ca anul în care Valentin Gheorghiu – cel care “l-a atins” pe George Enescu – a urcat din nou pe scenă alături de soția și fiica sa, ca anul în care cvartetul “Arcadia” era sinonim cu șefii de partidă ai cordarilor Orchestrei Române de Tineret, ca anul în care Gabriel Croitoru a cântat alături de fiica sa Simina, pe atunci concert-maestrul orchestrei “Sinfonietta” Junior, ca ediția în care viorile fermecate ale lui Liviu Prunaru și ale Valentinei Svyatlovskaia au rezonat cu violoncele lui Marin și a lui Ștefan Cazacu și cu violele lui Cristian Ifrim și Cristian Andriș și în care foarte experimentata pianistă Elisabeth Leonskaya și foarte tânăra (pe atunci) violonistă Anna Tifu au fost soliștii invitați ai celor două orchestre. Așa să fie !
FESTIVAL · Ziarul de Duminică
Enescu și Muzica Lumii – o proiecție în viitor/ de Oltea Șerban-Pârâu
Pare inadecvat să vorbești astăzi despre un eveniment cultural cu oarecare tradiție, fără să avansezi pesimiste previziuni legate de ediția viitoare. Inclusiv în societăți mult mai chibzuite decât cea în care trăim în România, cultura este astăzi instrument de ajustare pentru bugete tot mai deficitare.