Scumpirile cauzate de recoltele sărace și de cererea tot mai mare reprezintă momentul potrivit pentru ca Occidentul să reevalueze avantajele utilizării biocombustibililor, scrie The Guardian.
Dacă ultimul deceniu a marcat dispariția petrolului ieftin, ingredientul magic al creșterii economice mondiale după cel de-Al Doilea Război Mondial, creșterea prețurilor porumbului, grâului și a boabelor de soia din această vară, a treia în ultimii cinci ani, indică sfărșitul erei alimentelor ieftine.
Atât creșterea cotațiilor petrolului cât și scumpirea alimentelor sunt exemple bune ale forței pe care o au piețele. Expansiunea piețelor în curs de dezvoltare, precum China, a alimentat creștere cererii în perioade când existau probleme cu oferta. În cazul țițeiului, acestea, printre probleme se numără războiul din Irak, embargoul impus Iranului sau faptul că unele dintre vechile terenuri petroliere seacă înainte ca altele noi să fie descoperite.
Aceeași dinamică a cererii există și în cazul alimentelor. Situația se agravează nu doar pentru că populația globală crește cu 1% pe an, ci și deoarece consumatorii din țările în curs de dezvoltate preferă alimentația occidentală bogată în proteine. Consumul de carne a crescut în China, India și Brazilia și din moment ce sunt necesare șapte kilograme de cereale pentru a produce un kilogram de carne de vită și patru kilograme pentru un kilogram de carne de porc, cererea pentru cerealele furajere urcă și ea la nivel global.
Fermierii deven tot mai eficienți, mărindu-și terenurile de producție, însă această evoluție a fost echilibrată de doi factori negativi, respectiv politicile din Statele Unite și UE, prin care cantități mari de porumb sunt folosite pentru producerea biocombustibilor, și recoltele slabe din cauza condițiilor meteo nefavorabile.
Dacă proiecțiile Băncii Mondiale sunt corecte, în urmatoarele două decenii va fi nevoie de creșterea masivă a productivitatății agricole. Fiecare an va aduce încă 70 milioane de guri de hrănit, ceea ce va determina creșterea cererii de hrană cu 50% până în 2030. Între timp, cantitatea de teren arabil pe cap de locuitor va continua să scadă.
Dificultatea problemelor este evidențiată de seceta extremă din Statele Unite din acest an. Recolta slabă de porumb, cu 100 milioane tone mai redusă față de așteptările producătorilor, a avut un impact direct puterbic asupra grâului, cu toate că recolta pentru pentru acesta nu a fost afectat de secetă. Prețul ambelor cereale a crescut cu 100 de dolari pe tonă în această vară. Ultimele date ale Băncii Mondiale arată că prețurile alimentelor au avansat cu 10% în perioada iunie-iulie, depășind maximul atins în 2011.
Însă până când majorările vor avea un impact direct asupra consumatorilor, va trece ceva timp. Pe termen scurt prețul cărnii nu va fi afectat deoarece piața e dominată de proprietarii care își sacrifică animalele din cauza furajelor scumpe. Dar până la sfărșitul anului hrana se va scumpi.
Este puțin probabil ca băncile centrale să-și înăsprească politicile ca urmare a accelerării inflației, întrucât aceasta e văzută ca un șoc extern, cu efect asupra puterii de cumpărare a consumatorilor. Însă nivelul stocurilor de cereale este atât de scăzut încât recoltele slabe din 2013 vor veni cu prețuri impresionante, panică în rândul cumpărătorilor, dar și blocarea exporturilor și, probabil, revolte.
Un raport al Oxfam arată că SUA vor avea de suportat secete severe în următoarele decenii. “SUA au trecut prin dezastre de 14 miliarde de dolari în 2011, un record istoric, incluzând un viscol, tornade, un uragan, o furtună tropicală, secetă, valuri de caldură și incendii”. În anul acesta s-a înregistrat cea mai severă secetă din ultima jumătate de secol. Acesta ar putea fi momentul oportun ca occidentalii să reanalizeze beneficiile biocombustililor. Distileriile de etanol din SUA au folosit 120 milioane de tone de porumb, iar Organizația Națiunilor Unite pentru Hrană și Alimentație a solicitat ca reacție utilizarea producției de porumb pentru consumul uman.
Biocombustibilul trebuia să fie o alternativă lipsită de costuri și daune pentru țările dezvoltate, drept răspuns la schimbările climatice. Creșterea randamentelor culturilor înseamnă suficiente cereale anual pentru a produce etanol. Occidentalii ar putea face astfel un mic pas în salvarea planetei fără a-și schimba obiceiurile de trai. Acum însă, acest lucru este discutabil, notează The Guardian.
Ce se întâmplă în continuare? O soluție de durată la problema alimentelor implică acțiuni la nivelul cererii, ofertei sau mai probabil în ambele direcții. Modalitățile evidente de reducere a cererii sunt controlul populației sau diminuarea consumului de carne.
În ceea ce privește oferta, soluția pe termen scurt constă în căutarea de alternative pentru biocombustibili. Pe termen lung, se poate spera doar că presiunea unei populații în creștere și explozia prețurilor vor duce la o a doua revoluție verde care va determina creșterea dramatică în acele părți ale globului, precum Africa sub sahariană, unde producția e acum scăzută. Unul dintre puținele beneficii ale creșterii prețurilor cerealelor este faptul că fermierii își vor putea permite fertilizatori.
Ideea care pare să domine prezentul este că lumea poate avea o populație în ascensiune, un consum de carne tot mai mare, mai puțin teren arabil destinat producției alimentare pentru a atinge țintele legate de schimbările climatice. Acest lucru este de domeniul fantasticului.
Se poate practica fie o agricultură intensivă, folosindu-se ultimele tehnologii din domeniu pentru a hrăni o populație flămândă în creștere, fie o agricultură organică cu producții reduse destinată unei populații ce consumă mai puțină carne.