Circula pe Net o istorioara amuzanta si aproape sigur apocrifa. Se spune ca Larry Ellison, presedintele firmei Oracle, a tinut un discurs absolventilor universitatii Yale, cu care ocazie le-a spus ca tocmai au ratat sansa de a deveni bogati. A adus ca argument faptul ca nici el, nici Bill Gates si nici Paul Allen (co-fondatorul firmei Microsoft) n-au terminat facultatea si cu toate acestea sunt cei mai bogati trei oameni ai planetei. Mai mult, nici Michael Dell si nici Steve Jobs (fondatorul firmei Apple) n-au terminat facultatea si sunt in topul celor mai bogati…
Morala pe care o trag eu n-are legatura cu facultatea, ci cu faptul ca industria informatica – si cu precadere cea de software – a adus venituri uriase, cu viteza direct proportionala cu ritmul exploziv cu care s-a dezvoltat. Intr-o ramura cu asemenea dinamica, doar cei care au avut deopotriva viziune tehnologica si viziune comerciala au prins potul cel mare. Cei care au avut-o doar pe prima se vor multumi cu gloria si cu averi mult mai putin impozante.
Exista insa si un erou cu totul si cu totul singular, care nu pare sa se incadreze in nici un fel in aceasta schema. Se numeste Linus Torvalds, are 34 de ani si figureaza deja in Enciclopedia Britannica. Desigur, el este cel care a pus bazele unui sistem de operare care se numeste Linux, iar povestea lui este arhicunoscuta. Insa nu aspectele tehnologice sunt importante in cazul lui. De fapt, din punct de vedere tehnologic, Linux nu are nimic revolutionar. Este bazat pe principiile Unix-ului, care a fost creat inainte ca Linus sa se fi nascut, si a fost inspirat intr-o oarecare masura de sistemul Minix, dezvoltat de profesorul Tanenbaum in scopuri educationale. La vremea aceea, profesorul a criticat arhitectura nucleului, reprosandu-i lui Linus ca nu a recurs la o varianta mai avansata, de tip micro-kernel.
Ceea ce este insa cu adevarat revolutionar este modul in care a fost dezvoltat sistemul: prin colaborarea voluntara a mii de programatori din intreaga lume. S-ar putea deduce ca Linus este un geniu organizatoric. Nu este – sau, cel putin, nu in sensul pe care-l are acum cuvantul “organizare”. De fapt, Linus n-a organizat nimic. A publicat nucleul sistemului pe Internet in 1991 – cand avea 21 de ani si era student la Helsinki – si a invitat pe toata lumea sa-l foloseasca si sa-l imbunatateasca. Comunitatea dezvoltatorilor s-a format oarecum spontan si a functionat aproape haotic. Oricine putea sa contribuie, oricine putea sa foloseasca, sa testeze, sa corecteze erori, sa propuna imbunatatiri. Fara o agenda, fara o ierarhie formala, fara un plan bine precizat. Descentralizarea totala este oarecum similara cu cea a mediului in care s-a desfasurat intregul proces: Internetul. Este un adevarat miracol ca din aceasta anarhie a rezultat un produs de o calitate exceptionala, care a devenit in prezent al doilea sistem de operare ca numar de instalari.
De fapt, Linus Torvalds a scris mai putin de 2% din codul Linux-ului, insa a fost (si este in continuare) un fel de “autoritate tutelara” la care deciziile importante ajung in mod firesc. Nici macar numele sistemului nu i se datoreaza: Linus se gandea la ceva gen “Freax”, dar un prieten care s-a oferit sa puna codul sursa pe serverul sau de FTP a creat pentru el un director pe care l-a numit in gluma “linux”. Desigur, Linus n-avea cum sa prevada fenomenul care avea sa urmeze. La vremea aceea era doar un hobby… Zece ani mai tarziu, autobiografia sa avea sa se numeasca Just for Fun: The Story of an Accidental Revolutionary.
Accidental sau nu, modelul de dezvoltare open source a Linux-ului a reprezentat o deschidere catre un nou model economic. O multime de proiecte software au preluat acest model colaborativ de dezvoltare iar situl Sourceforge.net gazduieste in prezent peste 65.000 de astfel de proiecte. Insa modelul poate functiona si in alte domenii iar revista Wired nu s-a sfiit sa compare importanta sa cu aparitia liniei de asamblare la inceputul secolului 20: ceea a reprezentat linia de asamblare pentru epoca industriala va reprezenta modelul open source pentru economia bazata pe informatie.
Jimmy “Jimbo” Walles este cam de aceeasi varsta cu Linus Torvalds. Viziunea sa a fost la inceput mult mai comerciala. El a fost cel care a infiintat firma Bomis, care administreaza situl web bomis.com. Ideea este simpla: vizitatorii web-ului au sfere de interes dintre cele mai diverse iar Bomis.com poate sa serveasca drept loc de intalnire si de formare a unor comunitati bazate pe interese comune. Membrii comunitatilor pot construi asa numite “cercuri” tematice, legand printr-un mecanism simplu siturile web de interes pentru tematica respectiva. In cele din urma, situl se constituie ca un veritabil portal web, construit insa tocmai de vizitatori. Sustinuta prin reclama, afacerea s-a dovedi de succes si, in plus, i-a atras atentia lui Jimbo asupra caracterului enciclopedic al Web-ului si a interesului publicului de a-i adauga valoare.
Prima tentativa de a dezvolta o enciclopedie deschisa, bazata pe contributiile publicului, s-a numit Nupedia. Proiectul era ambitios insa metoda s-a dovedit gresita: cei care doreau sa contribuie trebuiau sa se inscrie, contributiile acestora treceau printr-un lung proces de revizii multiple realizate de redactori profesionisti si abia apoi erau postate pe situl public. Rezultatul a fost ca dupa doi ani si o multime de bani cheltuiti au fost postate doar 12 articole.
Intamplarea a facut ca Larry Sanger, redactorul-sef al Nupediei, sa afle de la un prieten programator despre o tehnologie colaborativa numita Wiki care, in esenta, se bazeaza pe posibilitatea fiecarui membru al unui grup de a edita pagini web intr-un mod foarte simplu, din browser. Walles si Sanger si-au dat seama imediat ca aceasta este tehnologia cea mai potrivita pentru a inviora proiectul enciclopediei. Colaboratorii voluntari trebuie sa poata posta articolele direct iar orice vizitator sa poata sa aduca corectii si completari, fara nici o ingradire.
Noul proiect, bazat pe Wiki, a fost pus on-line pe 10 ianuarie 2001, iar pe 15 ianuarie a capatat numele care avea sa devina celebru: Wikipedia. Primul anunt a fost publicat pe situl Slashdot, un cunoscut weblog frecventat indeosebi simpatizanti ai miscarii open source. Rezultatele au fost spectaculoase: in mai putin de o luna s-au adunat 1000 de articole, iar dupa un an peste 20.000. La momentul cand scriu aceste randuri, Wikipedia are 345.519 articole in varianta engleza, fata de cele circa 120.000 care compun varianta in 32 de volume a enciclopediei Britannica. In plus, se dezvolta versiuni parele in peste 60 de limbi, printre care si romana. Mai mult, exista si cateva “proiecte surori”, printre care un dictionar explicativ al limbii engleze (Wiktionary) si o colectie de citate (Wikiquote).
Poate ca nu aspectele cantitative sunt cele mai importante, ci faptul ca intreg continutul este liber, sub o licenta publica (GNU FDL) similara celor folosite de programele open source. Modul in care se dezvolta Wikipedia este fascinant. Se poate urmari evolutia fiecarui articol de-a lungul timpului si se pot consulta discutiile purtate intre cei care au contribuit la realizarea acestora, care ajung uneori dimensiunile unor veritabile dezbateri. Este evident ca adesea opiniile difera, voluntarii provin din diverse zone geografice si culturale, iar in absenta unor autoritati administrative (experti, editori, moderatori) autorii trebuie sa cada de acord asupra aspectelor controversate si sa expuna puncte de vedere cat mai neutre si informative. In cele din urma, aceasta enciclopedie universala devine si un extrem de util dialog al civilizatiilor intr-o epoca a globalizarii.
Cu siguranta, succesul proiectului Wikipedia vine sa valideze modelul colaborarii descentralizate prin Internet impus de Linux, demonstrand ca functioneaza nu doar in software ci si in alte domenii in care informatia si cunoasterea sunt fundamentale. De altfel, avem si alte exemple, cum ar fi corectura cartilor digitizate in cadrul proiectului Gutenberg sau, mai aproape de noi, dictionarul explicativ al limbii romane DEXonline, care cuprinde peste 236.000 de definitii culese de numerosi voluntari.
Michael Eisen de la Berkeley impreuna cu alti savanti incep sa puna bazele unei prese academice pe modelul open source. Cambia, o organizatie australiana care se ocupa de aplicarea rezultatelor cercetarilor biologiei moleculare in agricultura, incearca ca convinga corporatiile din domeniul ca un efort colaborativ in domeniul cercetarii ar fi in folosul tuturor. ThinkCycle – o initiativa academica gazduita de MIT – promoveaza aceleasi principii. NASA a adoptat principii open source in cadrul misiunii pe Marte, chemand voluntari pe Web care sa ajute la identificarea nenumaratelor cratere si la realizarea unei harti a planetei. Exista chiar si o carte de bucate open source. Mai mult chiar: a fost lansat primul film open source. Se cheama “Nothing so strange” iar secventele filmate in forma brut pot fi descarcate si montate in orice mod.
Sub ochii nostri se naste un nou model economic si cultural. Merita sa fim atenti.