Erai atât de frumoasă
Mereu mă temeam să nu pleci
Lăsându-mi în palida casă
Dulapuri pustii pereți reci
Și-o apă în cana adâncă
Încet putrezind pân’ la miez
Din care de-abia mai mănâncă
La ora cumplitei amiezi
Cu gura lui grea de matasă
Un înger slugarnic pe veci
Erai atât de frumoasă
Mereu mă temeam să nu pleci…