Cu invenția lui, Sundback a pus bazele unei piețe mondiale pe care un raport din 2009 al Global Industry Analysts o plasa la 7,7 miliarde dolari până în 2015. Supremația în această piață este disputată momentan între producătorii din Japonia, mai ales YKK Group, și cei din China, o armată de mici companii stabilite cu precădere în provincia estică Zhejiang.
Sundback, însă, nu a fost primul care a gândit un mecanism îmbunătățit de prindere a hainelor și încălțămintei. În 1851, americanul Elias Howe, inventatorul mașinii de cusut, depunea actele pentru brevetarea unei “îmbunătățiri a sistemului de prindere pentru haine”.
Ulterior, Howe fiind preocupat de succesul mașinii de cusut, ideea fermoarului a fost preluată și îmbunătățită de americanul Witcomb Ludson, care breveta “închizătoarea cu clemă” în 1893.
Sundback a intrat în scenă ca angajat al Universal Fastener Company, în Hoboken, New Jersey, SUA. În cadrul companiei, Sundback a reușit să obțină poziția de șef pe design. După decesul soției sale, în 1911, Sundback s-a cufundat în muncă și, în 1913, breveta prima variantă a fermoarului modern, sau cum l-a numit el “prinzătoare separabilă”. Brevetul pentru o variantă înbunătățită a fermoarului modern a fost emis în 1917.Cuvântul românesc “fermoar” provine din franțuzescul “fermoir”, care înseamnă “închizătoare”.