Sărăcia, în România, este doar o iluzie. O eroare statistică. Românii sunt (chiar fără știrea lor) la fel de bogați ca cei mai avuți europeni. Nu-i nicio diferență reală între un fost pensionar de la CAP Caracatâlca și un bancher din Londra. Ambii sunt atât de îndestulați încât se dedau, cu delicii și fără sforțare, actelor de caritate. Astfel, numai în luna mai a acestui an, pensionarul din Caracatâlca și bancherul din City pun la cale, fiecare în bătătura lui, acordarea unei pomeni de circa 10.000 de euro/lună plus beneficii conexe unei persoane neajutorate pe care, prin votul lor, o vor trimite în Parlamentul European. Păi poți să te declari sărăntoc și vai de capul tău când doar apăsând cu ștampila înăuntrul unui pătrățel virezi, lunar, o căruță de bani în contul unui asistat social? Nu poți!
O diferență, totuși, există între persoanele despre care vorbesc: în vreme ce bancherul din City-ul londonez nu se sfiește să-și recunoască public standardul de viață, ba chiar să și-l exhibe cu sinceră aroganță, baba din Caracatâlca se vaită (ca o babă!) că n-are după ce bea apă, că n-are nici de-o aspirină, nici măcar de-o lumânare (când o veni vremea). Prefăcătoria ei este revoltătoare și dăunează grav imaginii externe a României. În vreme ce dă cu banii de-a azvârlita, baba românească umblă în zdrențe și galoși găuriți, legați cu sîrmă de la bec, că zice că nici bec nu mai are, că i-a tăiat și lumina, da’ noroc că s-a schimbat ora. Oricum, zice că nici nu mai are nevoie de lumină ca să se ducă la umblătoarea din fundul curții, că, dacă tot nu mai mănâncă de vreo trei legislaturi, la ce să se mai ducă? Da’ la vot, bre, la vot atuncea ce cauți matale? La vot poți să te duci pe nemâncatelea, ca la împărtășanie, hai? La pus ștampila și la aruncat banii pe fereastră îți place să te înghesui. Ești prima la secție, cu galoșii tăi găuriți, legați cu sârmă de la bec și lustruiți cu scuipat. Prefăcuto! Rușine să-ți fie ție și la tot neamul tău de adormiți și de emigrați!