LA mai bine de jumatate de secol dupa ce Stalin a infiintat in Estonia prima fabrica de piane a Uniunii Sovietice, instrumentele favorite ale fostului dictator sunt la mare cautare. In Statele Unite de aceasta data.
“Nu am mai vazut un pian care sa ‘aprinda’ piata asa cum o face Estonia”, declara John Cordogan, proprietarul PianoStore , un magazin de profil din Chicago. “Sunt singurele produse care se vand inainte de a ajunge la noi.”
Primul mare noroc al pianelor Estonia este faptul ca inca mai exista. Dupa ce Stalin a primit un astfel de instrument drept cadou, temutul lider a ordonat infiintarea fabricii, asigurandu-se apoi ca Uniunea Sovietica va fi clientul exclusiv. Dar dezintegrarea din 1991 a blocului comunist a spulberat si singura piata de desfacere pentru pianele baltice.
In 1995, productia se diminuase de 10 ori, de la 500 unitati anual la doar 50. Calitatea a avut de asemenea de suferit.
Acesta a fost momentul cand pianistul Indrek Laul, recent absolvent al scolii de muzica Julliard din New York, a facut o propunere de achizitionare a fabricii. Convinsi ca afacerea a devenit o corabie ce se scufunda, actionarii au acceptat bucurosi oferta.
Riscul ce precede castigul
“MI-AM asumat un risc”, isi aminte Laul, care a refuzat sa dezvaluie pretul pe care l-a platit pentru tranzactie. “Dar am avut incredere”.
Si a dovedit nu doar incredere, ci si spiritul antreprenorial care le-a lipsit cu desavarsire predecesorilor sai.
Pentru a corespunde gusturilor americanilor, el a introdus pianelor sale finisaje mai stralucitoare si a inceput sa le produca si in alte culori – castaniu si brun-roscat.
Fabrica a continuat sa utilizeze lemnul de molid provenit din Siberia drept materie prima pentru placa de rezonanta, inima si sufletul unui pian. Modificarile majore au vizat designul.
Specialistii americani au fost apoi adusi pentru a fi familiarizati cu noul produs. Intr-un turneu de promovare a produselor Estonia, Laul a demonstrat calitatile pianelor sale interpretand o arie apartinand lui Franz Liszt.
“As compara sunetul pianelor Estonia cu un vin Merlot de calitatate – e mai cald si mai bogat decat cel al altor piane”, a afirmat Laul.
“In urma cu zece ani, pianele Estonia erau merituoase, dar era ceva in neregula”, declara Larry Fine, autorul ghidului de specialitate “The Piano Book” (Cartea pianului).”Acum totul s-a schimbat in bine. Sunt din ce in ce mai populare in aceasta industrie.”
Astazi, 90% din cele aproximativ 500 de Estonia fabricate manual in fiecare an ajung la dealerii din Statele Unite. Cota fabricii baltice a crescut semnificativ pe aceasta piata ce totalizeaza vanzari de 40.000 de unitati anual pentru modelele mari si medii, si alte 57.000 de unitati pentru cele de dimensiuni mai mici. Estonia nu produce decat piane de dimensiuni medii si superioare.
“Am clienti care prefera un Estonia unui Steinway”, marturiseste Cordogan. Un atu major il reprezinta pretul. La 20.000$ bucata, pretul unui Estonia mediu reprezinta doar jumatate din cel al unui Steinway, considerat produsul de elita al acestei piete. Proportia se pastreaza si in cazul modelelor mari.
Pretul fortei de munca in Estonia este una dintre explicatiile acestor diferente. Dar specialittii considera ca cel mai mare avantaj pentru producatorul baltic este Indrek Laul insusi.