Eterna criza, fara invinsi si invingatori

Ultimele scandaluri care au fost din nou la un pas de a destrama coalitia au avut simptomele unei crize, exact asa cum a fost diagnosticata inca de la inceputul ei. Dar, inainte de a stabili daca aceasta criza s-a incheiat sau nu, s-ar putea spune ca, in primul rand, este vorba despre agonia unei coalitii care nu a functionat cum se cuvine inca de la formarea ei. Este, oare, vorba despre o criza continua despre care se poate spune ca a avut perioadele ei de acalmie? Derularea filmului actualei guvernari, pe care nu ne-o propunem aici, arata ca relatiile dintre partidele coalitiei nu au fost unele de colaborare responsabile decat in momente-cheie si dupa indelungi dispute si amenintari. Participarea la guvernare a CDR-USD-UDMR a fost, inca de la inceput, un exercitiu electoral de imagine, in care fiecare dintre partide a incercat sa-si promoveze propriile-i programe cu titlu de prioritate ce nu suporta amanarea si care ar fi mijlocul de propasire a tarii. ai mai este inca un demers neostoit – de impartire a posturilor puterii sub stindardul stabilit ca principiu de colaborare guvernamentala denumit algoritmul politic. De aceea, scandalul la care asistam de aproape o luna este inca una dintre convulsiile actualei coalitii aflate intr-o permanenta criza, si al carui inteles este faptul ca a aratat slabiciunile si narcisismul individual de partid al formatiunilor aliate. A inceput de la demisia lui Victor Babiuc si revendicarea portofoliului Apararii si a ajuns la amenintarea cu iesirea de la guvernare venita de la PD (pentru a cata oara?) si (in premiera) a liberarilor. Intr-un an electoral si cu o asemenea experienta de coabitare, nu ar constitui o surpriza destramarea acestei aliante. Dar amenintarile cu parasirea institutiei Puterii nu mai pot speria pe nimeni cata vreme par abandonate angajamentele acestor partide fata de programul pe care l-au anuntat. In plus, argumentul-forte care a dus la acutizarea recentei disensiuni a fost tot algoritmul, desi mai toate partidele din coalitie au pierdut din parlamentari si au pierdut, teoretic, majoritatea in forul legislativ. In aceste conditii, spectacolul la care asistam ce miza are? Cine sunt invinsii si cine invingatorii? Unul dintre marii invinsi care se prefigureaza este PNL, in frunte cu Valeriu Stoica, politicianul cu o ascensiune sustinuta in ultimii trei ani, care, daca nu-si impune legile de reformare a Justitiei, se va afla in fata primului esec. In timpul acestui scandal, liberalii au pierdut si in cadrul coalitiei, si in CDR. ai asta tocmai in momentul in care isi propusesera sa se detaseze de Conventia Democrata si sa se manifeste ca o formatiune cu putere de decizie, ca un maestru de ceremonii in interiorul coalitiei. PNL l-a sustinut numai cu jumatate de gura pe Victor Babiuc si, neacordandu-i sustinere politica explicita, nici nu a castigat in imagine. In plus, si-a atras si adversitatea declarata a PD. In aceasta etapa a crizei, liberalii au pierdut neconditionat, desi aveau suficiente exemple sa demonstreze ca exista si cazuri in care algoritmul posturilor este caduc. La randul lor, liberalii s-au trezit nesustinuti in cazul legilor reformei in Justitie de proprii-i parteneri din Conventie, taranistii, care au folosit prima ocazie pentru a le demonstra ca, fara suport PN?CD, demersul liberal este inconsistent. ?aranistii le-au oferit liberalilor prima riposta dupa doua crize importante cand nu i-au avut alaturi; debarcarea lui Victor Ciorbea, la care lovitura de gratie a venit din partea PNL, si pierderea postului de premier. Cu ape tulburi in CDR, in lupta stransa de imagine electorala, CDR nu poate decat sa piarda, dar dintre formatiunile Conventiei deficitul cel mai semnificativ se va regasi in tabara liberalilor. Cu toate eforturile de a aparea un partid puternic, care nu doar mediaza coflicte, dar le impune si solutiile, PNL, odata invins in cazul asumarii raspunderii pentru reformarea Justitiei ar putea fi perceput drept un partid care nu are inca suficienta forta pentru a merge singur in alegeri. Implicit, nici Valeriu Stoica nu are de castigat din aceasta disputa, in conditiile in care, desi si-a impus atitudinea de lider in partid si apropiat al preseditelui Constantinescu, nu este un colaborator permanent al acestuia, si nici un lider care aduce deja partidului un plus de imagine prin strategiile pe care concepe. Dar CDR in ansamblu a suferit din nou un esec prin detasarea presedintelui Constantinescu, preocupat mai mult sa joace in ochii publici rolul arbitrului (al salvatorului linistii coalitiei) decat, asa cum ar fi fost de inteles, mai ales in campania electorala, sa-si caute sprijin politic neconditionat in aceasta parte a esichierului. ai de aceasta data, PD a iesit castigator, chiar daca este mai slabit ca oricand, pentru ca a obtinut tot ce si-a propus, MapN in conditiile in care a pierdut oameni multi si importanti, si a fost si postura avantajoasa de a-si plati politele catre adversari. Astfel, indiferent de relatiile care mai tin sau nu intr-un fir actuala coalitie guvernamentala, marele si realul castigator este PDSR. In primul rand pentru ca aduna puncte fara sa faca nimic si, in al doilea rand pentru ca fiecare formatiune politica viseaza la colaborarea cu aceasta formatiune, daca nu acum, pe ultima suta de metri in Parlament, macar dupa alegerile din toamna.