Legislația locală în domeniu – o hotărâre de guvern din anul 2000, republicată în 2008 – cere afișarea prețurilor în lei, dar permite și oferirea de informații privind prețurile în alte valute, cu condiția “să fie clare și ușor de înțeles”.
“Din punctul de vedere al prețurilor, România deja a intrat în zona euro de mai mulți ani. Pentru client ar fi fost cel mai ușor să se permită și plata în euro pentru a nu mai exista pierderi determinate de cursul valutar. Importatorii și dealerii afișeasă prețuri în euro pentru a se proteja de fluctuațiile de curs valutar”, spune Ștefan Simion, directorul general al BDT, unul dintre principalii dealeri Ford.

Pentru că orice fluctuație a euro se vede imediat în prețuri, BNR s-a concentrat mereu pe stabilitatea cursului și a menținut dobânzile la niveluri ridicate la lei, în încercarea de a câștiga teren în bătălia cu inflația. Aceasta a făcut însă creditarea în lei neatractivă, iar populația și firmele s-au orientat rapid către euro, o alternativă promovată cu larghețe și de bancheri. Aceasta i-a lăsat însă vulnerabili în fața fluctuațiilor mari de curs. Tocmai din această rațiune BNR a ales în octombrie 2008 (când atacul speculatorilor străini asupra leului a marcat debutul crizei financiare pe plan local) să apere cursul prin vânzări masive de euro pe piața valutară, sacrificând însă dobânzile la lei, care au urcat exploziv pe fondul secetei de lichidități.
La doi ani după această decizie, majoritatea analiștilor consideră că opțiunea de a arunca în aer dobânzile la lei (BNR a fost nevoită atunci să plafoneze administrativ indicatorul pieței monetare Robor la 17%, deși dobânzile efective urcau spre 100% pe an) a fost cea care a afectat cel mai mult activitatea firmelor și a trimis economia în prăpastie.
Lucian Croitoru, consilierul pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, care a candidat anul trecut și pentru un mandat de viceguvernator, privește cu detașare problema euroizării economiei, considerând că este efectul unor decizii luate la nivel individual de firme și populație. “Euroizarea se datorează faptului că de-a lungul timpului, politicile noastre – toate politicile – au fost percepute ca fiind inconsistente și că mai devreme sau mai târziu se vor reflecta în inflație. Asta a dus la euroizare”, spune Croitoru.
El admite însă că aceasta afectează transmiterea deciziilor BNR în economie.

“Cu cât gradul de euroizare a economiei este mai mare, cu atât transpunerea în practică a semnalelor de politică monetară este mai dificilă. Decizia se ia la nivel microeconomic, aparține firmelor și populației, dar depinde de credibilitatea politicilor economice. Lumea adoptă moneda credibilă”, mai spune Croitoru. Practic, în anii când economia creștea prea repede, BNR a încercat să pună frână prin întărirea politicii monetare – majorarea dobânzii la lei. Scumpirea creditului în lei nu a făcut însă decât să încurajeze clienții să se împrumute în valută.
Apoi, în criză, BNR a fost nevoită să țină dobânzile ridicate la leu pentru a sprijini cursul, deși economia cerea finanțare mai ieftină. Croitoru admite că permiterea afișării prețurilor în euro este “o problemă” a statului, care nu a reușit să își impună propria monedă. “Faptul că își permit să afișeze prețuri în euro e o slăbiciune a noastră. Ar trebui să fie afișate în lei, dar este încă o dovadă a faptului că lumea dorește să facă calculele în euro.”


Subiecte #euro?#lei#prețurile în alte valute