Taxele sunt prea mari. Piata muncii este prea libera. Conform presedintelui CBI, John Sunderland, Europa trebuie sa se schimbe, informeaza Asociatia Americana de Marketing. Reforma din Europa va reprezenta tema principala de discutie la conferinta anuala a angajatorilor, care va avea loc la Birmingam. Sunderland, chairmanul de la Cadbury Scweppes, se va folosi de discursul lui de inaugurare pentru a face apel la noua Europa, care sa fie mai flexibila si mai in forma. Mai asemanatoare cu Statele Unite, cu alte cuvinte. CBI crede ca raportul lui Wim Kok arata ca, chiar si politicienii au inceput sa vada adevarul. Fostul premier olandez declara ca nu a reusit sa indeplineasca promisiunile facute la alegerile din 2000 de a face din Europa cel mai bun mediu de afaceri din lume pana in 2010.



Performantele pe ansamblu ale UE din ultimii patru ani au fost dezamagitoare, conform lui Kok. Cresterea a fost mai slaba decat cea din Asia sau America- rezultatul fiind atat o slabiciune structurala cat si o cerere redusa. ?Partea UE din exporturile mondiale de produse hi-tech este mai mica decat cea americana.; procentul realizarii de produse hi-tech in valoarea adaugata este de asemenea scazut”.



Concluzia lui Kok nu este diferita de cea a CBI: Europa trebuie reformata, sau va fi necesar sa suporte consecintele. Raportul sugereaza cresterea cheltuielilor cu cercetarea si dezvoltarea, realizarea pietei unice, anularea reglementarilor care impovareaza antreprenorii, sporirea investitiilor in resursele umane pentru a crea o piata a muncii adaptabila si exploatarea conservarii mediului pentru a obtine avantaje competitive.



Ideea ca politicile UE s-ar putea sa nu fie chiar potrivite iese la iveala ocazional in raportul lui Kok, dar numai dupa o lupta dusa cu ereticii care cred ca cererea conteaza. Iar acest lucru ar fi trebuit sa ocupa mai mult de o fraza sau doua dintr-un raport care are peste 40 de pagini. Deciziile legate de politica monetara si fiscala sunt reproduse printr-un echivalent modern a ceea ce odata se numea in Anglia ?perspectiva trezoreriei”- o credinta aproape mesianica legata de bugetele echilibrate si de moneda solida.



Intelepciunea conventionala a lansat ideea ca modelul american functioneaza pentru ca tara este mai mica, flexibilitatea pietei muncii necesitand slujbe iar piata magica incurajeaza dinamismul. Conform profesorului James Galbraith, unul din liderii economistilor keynsieni, aceasta perspectiva nu este doar o denaturare a realitatii, ci o fantezie periculoasa pentru viitorul Europei: ?Acceptand acest lucru, vor trebui sa admita, chiar si pentru un moment, existenta unei economii in care toti sunt angajati, si in care se aplica principiile pietei libere, inclusiv deregularizarea radicala si distrugerea sindicatelor”.



?Exista voci care apara performantele Europei moderne- in special rata mare a somajului- pe motiv ca alternativa are costuri sociale care nu pot fi acceptate. Cazul democratiei sociale este slabit de concesiile de care au nevoie 10 procente din populatie pentru a nu aparea in cartile economiei negre”. Galbraith sugereaza o alternativa. Pentru inceput, acorda o importanta mai mare cererii, sustinand ca scaderea ratei somajului ar trebui sa fie un obiectiv de baza al institutiilor care dicteaza politica. ?Printre acestea includem autoritatile fiscale si banca centrala. Trebuie sa fie important ca autoritatile sa recunoasca faptul ca balanta fiscala este o consecinta si nu o cauza a ocuparii totale a fortei de munca”. In plus, spune el, UE trebuie sa creasca pensiile si salariile celor prost platiti. Deficitul de cunostinte trebuie sa fie acoperit de universitati pan-europene, finantate in parte din bani privati.



Pentru cei care nu cred in aceste lucruri, argumentul lui Galbraith este ceea ce se intampla in SUA. Consumul guvernamental este mult mai mic in SUA decat cel din Europa, dar este suplimentat de imprumuturi si garantii care genereaza impreuna o interventie considerabila in economie. Afirmatia ca George Bush a tinut in spate statul in primul sau mandat nu se potriveste cu realitatea. Bush este un conservator. SUA are cheltuieli mai mari pentru sanatate decat Europa, adica 14% din PIB. O data ce insumezi Medicare pentru oamenii in varsta, Medicaid pentru cei saraci si scutiri de taxe pentru asigurari private, partea finantata de guvern pentru sanatate se ridica la inca 8% din PIB, aproape tot atat cat se va cheltui pentru sanatate in Europa la sfarsitul programului de investitii de cinci ani.



Cat despre educatie, SUA a alocat 2,25% din PIB, iar Europa doar 1,25%. Fara discutie ca universitatile americane sunt mult superioare celor din Europa. Apoi vin asigurarile sociale pentru oameni in varsta, care, odata ce toate cheltuielile sunt luate in considerare, se ridica la 8% din PIB. Galbraith estimeaza ca totalul ajutoarelor finantate de stat se ridica la 40% din consumul total de bunuri si servicii din SUA. In plus aceste programe aduc beneficii reale populatiei americane si economiei.



Nu putem nega ca America se confrunta cu niste probleme sociale acute, nici ca principalii beneficiari ai scutirilor de taxe sunt cei bogati. Este cazul ca economia americana sa treaca printr-o restructurare in viitor. Dar americanilor le este mai bine fara. De aceea Bush a castigat alegerile. Conform lui Galbraith ?salariile reale sunt mari. Peste 70% din familiile americane au o casa. Sistemul de ajutor de sanatate este disponibil, orasele fiind pline de spitale si clinici. Numarul batranilor care se confrunta cu saracia este mic”. Sigur, America nu ar fi capabila sa revigoreze economia fara un sector privat dinamic si inovativ. Se poate ca factorii intangibili- optimismul, populatia tanara, sa explice performantele economice.