La Brasov, in spatele Bisericii Negre, pe latura ei dinspre Tampa, se afla un caldaram vechi de piatra, agitat cand si cand de palcuri de porumbei, caldaram care a fost de secole curte de joaca pentru generatiile de copii veniti sa invete carte la scoala intemeiata de carturarul sas Johannes Honterus.
De cand cunosc aceasta mica piateta, chiar si in anii cei mai mizeri ai comunismului, aici am gasit un loc al fericirii, dupa definitia lui Epicur – adica un spatiu in care linistea ia locul suferintei din trup si a tulburarii din spirit. Maretia catedralei vegheaza curatenia si ordinea precisa a pavajului stravechi, croit din pietre albe si negre, slefuite de timp si de pasi. Un fel de Europa foarte mica, supravietuind tuturor istoriilor triste din acest colt de lume – ca un fel de lectie de consecventa, poate singura care ne-a lipsit in multe momente ale istoriei.
Dar Europa din spatele Bisericii Negre, din pacate, se regaseste inca prea putin in Europa de uz politic curent. Chiar daca, de cativa ani, politicienii nostri de varf isi afirma raspicat fidelitatea fata de “structurile europene si euro-atlantice”, ca unice realitati dezirabile pentru Romania, ceea ce cred ca lipseste Europei din cuvintele lor este consecventa.
Practic, dupa lungi balbaieli, incepute in politica externa prin semnarea unui tratat cu muribunda Uniune Sovietica, tot acelasi lider care facea acest gest arata acum o delimitare categorica nu numai fata de o orbita pe care Romania a gravitat vreme de jumatate de secol, dar si fata de propriul gest care, pentru multi ani dupa 1990, ne plasa in postura de satelit al ruinelor imperiului comunist. Oricum, delimitarea categorica de aceasta pozitie, asumata drept politica externa la vremea respectiva de catre cei care au condus tara dupa decembrie 1989 este benefica azi, chiar daca din punct de vedere moral apare drept tardiva. Aceasta delimitare conjuncturala face sa devina din ce in ce mai evident ca, in ciuda faptului ca granita politica a Europei ar putea cuprinde in curand si granitele Romaniei, granitele ei spirituale se vor opri multa vreme inca acolo, in spatele Bisericii Negre. Poate si pentru ca acumulam un fel de complex al catedralei, in care handicapuri seculare sunt zilnic potentate de decizii politice din zona istoriei recente.
La noi, mai intai se alege un moment al zidirii, apoi – care cu roaba, care cu sapa si cu Dumnezeu inainte; in lumea catedralelor, se cauta mai intai, din ochi, rotind privirea, o cariera de piatra. Fac parte dintre cei care nu cred ca, daca la noi un cap s-a rotit de la est la vest, la fel s-a intamplat si cu mintea dinauntrul lui. Mostenitorii unui intreg complex de comportamente si mentalitati mult mai apropiate de Moscova decat de Berlin, Paris, Londra sau Washington nu pot fi cu totul sinceri cand isi proclama noul crez. Sper insa ca de azi inainte tocmai disciplina cazona va invinge pasiunile nationaliste sau (cum e si mai rau) national-comuniste, care inca domina multe “cadre” ale integrarii noastre, de la apevisti la militieni, de la securisti la activisti. Le place sau nu, ii doare sau nu, trebuie sa-si arunce epoletii si nostalgiile chiar si din albumele de familie. Kremlinul din suflet trebuie sa lase loc Europei din zare.
De asta data, cred ca suntem din nou in situatia Principatelor Romane din epoca de transformari a razboaielor napoleoniene: se croieste o noua lume, cu noi geometrii politice, mult mai asemanatoare acelei mici Europe conservate miraculos in spatele Bisericii Negre. Nu noi, ci logica istoriei este cea care ii stabileste trasaturile.
Ce ar mai fi de ales aici? Nimic. Daca nu ne asumam cu sinceritate infrangerea istorica pe care Europa a castigat-o fara drept de apel in fata culturii de cartier proletar, a mismasului, bacsisului si smenului, alegem sa ne conservam intr-un postcomunism perpetuu. Intr-o lume a coruptiei, a clanurilor mafiote, intotdeauna la un pas de dezagregarea economica, sociala si institutionala – intr-un cuvant, intr-un sistem fanariot in vesnic crepuscul, pe care nici un domnitor nou si nici macar voia vreunui sultan nu il mai poate schimba.