Lansarea celei de-a treia generatii de telecomunicatii mobile, in norma UMTS, se anunta drept o afacere extrem de rentabila pentru majoritatea statelor vest-europene. O dovada elocventa in acest sens o constituie cazul Marii Britanii, unde licitatiile pentru acordarea licentelor de operare in norma UMTS au prilejuit deja vehicularea unor oferte in valoare de peste 38 miliarde de euro.
Stimulate de acest exemplu, autoritatile franceze intentioneaza sa instituie un “bilet de intrare” pentru a reevalua pretul celor patru licente de exploatare ale viitoarelor retele UMTS din Hexagon, in timp ce guvernul de la Roma (care spera sa obtina intre 180 si 258 milioane de dolari pentru fiecare licenta) intentioneaza sa revizuiasca sistemul de acordare a acestora. Viitoarea generatie de telefonie mobila – care va inlocui, din 2002, norma europeana actuala (GSM) – va aduce comertul electronic si serviciile multimedia la indemana oricarui posesor de “celular”. Miza este cruciala pentru operatorii mondiali de telecomunicatii. Chiar daca acestia sunt deja prezenti pe o piata, obtinerea unei licente UMTS le este indispensabila pentru a ramane in cursa, iar valoarea lor bursiera integreaza deja perspectivele deschise de noua norma. In cazul unui esec, actiunile lor pot cadea la jumatate in decurs de numai o zi, sustine Philippe Germond, director general al companiei Cegetel, al doilea operator de telefonie mobila din Franta.
In acelasi timp, pentru companiile care nu au reusit inca sa patrunda pe o anumita piata, obtinerea unei licente UMTS reprezinta o modalitate de a recupera terenul pierdut. Vivendi a reusit astfel sa “sufle” rivalului France Telecom o licenta in Spania.
In mod concret, licentele corespund unor frecvente hertziene, resurse rare ce sunt in consecinta acordate de stat. In privinta modului de atribuire a acestora, se pot distinge doua sisteme. Pe de o parte, partizanii licitatiei in traditia anglo-saxona (Marea Britanie, Germania, Austria, Olanda), care considera ca aceasta este modalitatea cea mai echitabila si transparenta de departajare a candidatilor. De cealalta parte se afla sustinatorii sistemului de “selectie comparativa”, in care departajarea este facuta pe baza unor criterii de calitate (acoperire a teritoriului, investitii preconizate, interval de construire a retelei). Selectia in functie de “dosar” (folosita in Franta, Spania, Italia, Belgia), presupune insa vehicularea unor sume mai mici (de ordinul sutelor de milioane de euro), in timp ce in Marea Britanie fiecare operator selectat va cheltui aproape patru miliarde de euro inainte chiar de a construi prima statie radio.