Peste o lună, pe 9 mai, se sărbătorește Ziua Europei (mai exact a Uniunii Europene). La aceeași dată, în 1945, la Berlin, a fost semnat actul de capitulare necondiționată a Germaniei naziste, punându-se astfel capăt celui de-al doilea război mondial pe teritoriul Europei.
Pentru a marca Ziua Europei, instituțiile Uniunii Europene își vor deschide porțile pentru public, la începutul lunii mai, la Bruxelles, Strasbourg și Luxembourg.
În fiecare an, începând din 1996, se organizează un concurs de afișe pentru a mediatiza acest eveniment. Pentru 2016, câștigător a fost afișul din imagine.
Din păcate, realitatea europeană a acestui an nu prea are nicio legătură cu ceea ce se vede pe afiș. În afiș se „văd” cuvintele: pace, bunăstare, prietenie, solidaritate, bucurie, fericire, siguranță, progres, civilizație, echitate, armonie.
Deschideți televizorul pe oricare program de știri și căutați imagini care să poată fi descrise prin cuvintele de mai sus. Nu veți găsi niciuna. Dimpotrivă, imaginile de la știri sunt, parcă, un dicționar (animat) de antonime al cuvintelor enumerate.
Se poate spune că afișul selectat pentru a marca Ziua Europei în 2016 este unul aspirațional. Mie îmi pare, mai degrabă, că este un afiș propagandistic, în cel mai rău și mai păgubos înțeles al cuvântului. Într-un fel sau în altul, prioritatea zero a Europei de astăzi este să se reseteze. De fapt, să fie resetată de către cei care îi cârmuiesc destinele. Împachetând Ziua Europei într-o hârtie de ambalaj pictată cu imagini suave e ca și cum am face cuiva cadou o jucărie stricată așezată într-o cutie minunată, fascinantă. Adică e ca și cum am face o farsă. Dar o farsă, în cazul de față tragică, pe care o facem, de fapt, copiilor noștri.