România se află în topul țărilor UE ca nivel al economiei subterane și evaziunii fiscale, fiind depășită doar de Bulgaria, situație facilitată chiar de către organele vamale care, în complicitate cu importatorii, încadrează mărfurile la poziții tarifare inferioare și nici măcar nu verifică tirurile.
Concluziile aparțin chiar autorităților guvernamentale și sunt incluse într-un raport redactat din interiorul sistemului în luna aprilie, când Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), în subordinea căreia funcționează Autoritatea Națională Vamală, era condusă de Sorin Blejnar.Raportul respectiv, redactat la nivelul Guvernului, prezintă în detaliu operațiunile prin care statul este fraudat, precum și rolul important al organelor vamale în facilitarea actelor de evaziune.
Metoda 1: diminuarea valorii mărfurilor în vamă
Una dintre modalitățile considerate “clasice” de evaziune constă în diminuarea valorii mărfurilor în vamă prin transferuri de la anumite poziții tarifare cu cote ridicate către poziții tarifare cu cote reduse, prin complicitatea furnizorului extracomunitar, care înscrie în facturile externe valori mult mai mici decât cele reale (exemplul indicat în acest sens fiind mărfurile provenite din China și Turcia) sau prin complicitatea organelor vamale, care încadrează ele însele mărfurile la poziții tarifare la care taxele vamale sunt inferioare celor aferente mărfurilor efectiv importate.
Valoarea în vamă a mărfurilor importate are efecte directe și asupra taxei pe valoarea adăugată datorată în vamă de către importator.
Metoda 2: “culoarul galben”, unde sunt verificate doar documentele
Altă modalitate de evaziune fiscală prezentată în documentul autorităților este declararea nereală a naturii mărfurilor importate, metodă utilizată cu precădere în cazul produselor accizabile (țigări, alcool), a celor foarte scumpe (parfumuri) sau a produselor contrafăcute (țigări, tricotaje, parfumuri). În aceste situații, importatorii declară mărfuri de o cu totul altă natură decât cele importate, valoarea în vamă a mărfurilor declarate în baza unor documente de achiziție fictive fiind mult inferioară mărfurilor importate în realitate.
“Sistemul este facilitat de atitudinea funcționarilor vamali, mai ales în cazul firmelor ale căror mărfuri sunt selectate de sistemul informatic vamal pentru control pe culoarul galben (doar cu control al documentelor și liber de vamă)”, se arată în document.
Acest “culoar galben”, pentru care este prevăzut un sistem simplificat de control, este folosit intens de firmele care declară că vor face vămuirea la un birou vamal de interior și nu la un birou de frontieră, ceea ce înseamnă că pe teritoriul României, până la biroul vamal de destinație, mărfurile sunt declarate ca fiind în tranzit, sub sigiliu vamal.
“La biroul vamal de destinație, funcționarii vamali, prevalându-se de faptul că firma a mai avut importuri și nu comportă niciunul din indicatorii de risc selectați automat de sistemul informatic, selectează mărfurile pentru control pe culoar galben, ceea ce implică exclusiv control documentar și liber de vamă după plata taxelor vamale pentru bunurile declarate”, arată sursa citată.
Folosindu-se de lacune legislative, funcționarii vamali nu verifică însă nici măcar dacă autovehiculul de transport marfă “selectat” pentru culoarul galben se află efectiv în curtea vămii sau dacă mai are cumva sigiliul vamal.
Consecința prezentată în document este că un tir având ca mărfuri declarate textile poate avea în interior de fapt țigări, iar când șoferul se prezintă cu documente vamale de tranzit la un birou vamal de interior, precum cel de la Brașov, fiind selectat pe un culoar galben de vămuire deși se află sub sigiliu vamal, “nimeni nu se va deplasa în curtea vămii pentru a constata dacă tirul există, dacă mai are sigiliu vamal, dacă sigiliul este intact și dacă este același sigiliu aplicat de unitatea vamală la plecare. Astfel, este posibil ca mărfurile nedeclarate să fi fost demult sustrase în timp ce tirul se afla în tranzit, prin ruperea sigiliului vamal, sau tirul să nu se fi aflat niciodată în vamă, fiind prezent doar reprezentantul firmei cu documentele.
“În acest fel este lipsită de orice eficiență metoda de supraveghere vamală, pentru că nimeni nu se obosește să verifice la destinație sigilarea”, este chiar concluzia autorităților.
Exemplu de evaziune
Documentul prezintă în acest caz și un exemplu concret de evaziune, în care un importator declară în vamă că aduce 20.000 litri de apă minerală din Brazilia, în bidoane de cinci litri în valoare totală de 18.000 euro, dar în realitate doar 5.000 de litri sunt apă minerală, restul fiind alcool etilic rafinat. Pentru apa minerală, taxa vamală este de 9,6% (1.728 euro) aplicată asupra valorii în vamă, astfel că importatorul achită în acest caz o datorie vamală de 6.463 euro incluzând toate taxele vamale și TVA.
Dacă însă 15.000 litri din cantitatea totală de apă minerală declarată reprezintă de fapt alcool etilic rafinat, taxa vamală care ar trebui aplicată este de 2.880 euro, iar acciza s-ar ridica la 108.000 euro, astfel că importatorul ar trebui să achite o datorie vamală de 142.406 euro incluzând toate taxele vamale, acciza și TVA.