Sunt 27 de expozanți, fiecare cu un număr variabil de lucrări,
dar toate 75 de calitate, articulând o fină caligrafie ideatică și
ilustrând grăitor conceptul de școală de poetică fotografică. Cele
27 de retine ale ochiului fotografic educat de Mraz poartă numele
lui Bogdan Anda, Radu Angheloiu, Adrian Balmeș, Cristian Bassa,
Stelian Bogza, Cornel Brad, Sorin Constantin, Tiberiu Crișan, Ionuț
Dragnea, Ștefan Dumitru, Cristian Fetter, Jean Grigore, Teodor
Horea, Elena Luisa Iatan, Ana Cristina Irian, Dafina Jeacă, Teodora
Maftei, Alexandru Modoi, Mirela Momanu, Daiana Olteanu, Bogdan
Oprea, Cosmina Popescu, Ioana Pușcarciuc, Alexandru Spineanu, Tudor
Stănică, Raul Tanislav, Andreea Vintze.
Pentru că această colecție de imagini are in spate un suflu unitar,
un concept ordonator și o “școală”, pentru că se vrea o recoltă de
pe un câmp cultivat cu atenție, iar nu o strânsură pestriță, nu
putem trece cu vederea sugestia de artă poetică pe care escadrila
de fotografi susnumiți o alătură lucrărilor lor, in prezentarea
expoziției: “Căutări indrăznețe, fără pofte de superficiale șocări.
Chef de poveste, fără anecdotic imediat. Plasticitate, fără ocheade
ilicite spre pictură. Asocieri tematice contrastante, dezvoltate
vizual până la eliminarea necesității de explicitare verbală.
Expresii cromatice, nu bălțături. Emoții vizuale fără ingrădiri
venite din comodități comerciale sau agresivități dictate de moda
momentului.” Contemplând lucrările cu un ochi atent la această
legendă, putem lesne constata că acordul dintre text și imagini nu
este doar o promisiune. Intr-adevăr – emoții vizuale, pe bună
dreptate – asocieri contrastante. Tot așa, despre ocheadele spre
pictură, putem, de bună seamă, spune că nu au ceva ilicit (deși nu
știu, pe de altă parte, cum ar trebui să arate o privire licită și
de ce artele ar mai trebui, in mileniul trei, să fie atât de sever
hotărnicite). Aici, insă, trebuie puțin zăbovit. Un control
inopinat, o (m)razie la buletinele de identitate ale fotografilor
arată o poftă uriașă de pictural, o adorabilă opinteală calofilă, o
deschidere sensibilă spre dulcețuri cromatice, vapori de culoare și
potriviri de nuanță care par să tindă spre abstract (vezi Bogza
Stelian – foto 2, Teodora Maftei – foto 3, Dumitru Ștefan – foto
4). Aproape toți se străduiesc să restituie frânturi de
imponderabil peisagistic, in care temeiul de solidaritate de grup
este constituit tocmai de incercarea de a surprinde poezia
realului. Chiar atunci când in obiectiv se strecoară personaje
(copii in mișcare – foto 1, câini melancolici – foto 5, mioare
stivuite in saivan – foto 6, o capră sugrumată teatral cu o funie –
foto 7), focalizarea operează nu asupra trupurilor, ci asupra
aburilor de culoare in care acestea se mișcă. Rezultatul de
ansamblu – un caleidoscop seducător și plin de amăgiri
pictural-fotografice care nu trebuie ratat.
Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Clarckson Stanfield observa,
după ce privise calotipiile pionierilor intr-ale fotografiei David
Octavius Hill și Robert Adamson: “Prefer să am o colecție din
acestea, decât din cele mai bune picturi ale lui Rembrandt”. Punând
intr-o paranteză cumpătată termenii excesiv de dramatici ai
comparației lui Stanfield, dar parafrazându-i ideea, putem spune că
preferăm prospețimea privirii Școlii de Poetică Fotografică multor
expoziții căznite de pictură din ultima vreme.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al
Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia
romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991,
grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003.
Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la
numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si
art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe
volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana
in 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminica.