Intre 22 aprilie și 20 iunie, pe
simezele de la ArtSociety, ațâță privirile și stârnește o incântată
nedumerire (grație expunerii multor lucrări necunoscute) o suită de
opere semnate de Ion Țuculescu. Dedicată implinirii a 100 de la
nașterea sa (19 mai 1910), expoziția “Centenar Țuculescu” pune
alături picturi in ulei (suportul predilect al artistului, mediul
de expresie in care s-a făcut remarcat și cu care numele său este
aproape exclusiv asociat până și de către cunoscători), pasteluri
și desene (majoritatea aflate pentru intâia oară in expunere
publică), provenind toate din patrimoniul Muzeului de Artă din
Craiova.
Selecția și organizarea
prezentei expoziții-eveniment aparțin managerului muzeului
craiovean, Florin Rogneanu, și curatorului Ruxandra Garofeanu,
care, in sinopsisul de intâmpinare, iși anunță explicit intențiile:
“Expoziția prezintă aproximativ 130 de lucrări realizate in
diferite tehnici grafice, pasteluri și picturi in ulei ce
alcătuiesc biografia in imagini a marelui artist: de la schițe pe
rețete medicale și studii după natură executate in călătoriile
sale, la acuarele și pasteluri, parte provenind din donația
familiei artistului către muzeul craiovean. (…) Proiectul iși
propune semnalarea unei părți mai puțin cunoscute a operei
originalului artist și formarea unei perspective ample asupra
creației acestuia, prin cele două componente ale sale: expoziția,
care va include și o serie de dezbateri, și catalogul, care
cuprinde texte critice și istoriografice semnate de Ruxandra
Garofeanu, Iolanda Malamen, Cătălin Davidescu, Cristian-Robert
Velescu, Ion Grigorescu, Octav Angheluță, Paul Rezeanu. Majoritatea
albumelor de artă dedicate lui Țuculescu reproduc aproape exclusiv
picturi, dintre acestea lipsind reproducerile pastelurilor și
desenelor, dimensiune insemnată a creației sale. Catalogul
expoziției va inregistra pasteluri, lucrări de grafică și picturi
in ulei, acoperind astfel un gol in istoriografia artei moderne
românești.”
“Centenar Țuculescu” este așadar
o expoziție-turnant, un eveniment nu doar in sensul in care
antologhează opere exemplare spre a delecta, ci și in acela că
dorește să modifice ințelegerea unei cariere artistice și să
reevalueze ansamblul unui destin intrat deja in Panteonul artistic
național. De ce nu s-a intâmplat acest lucru până acum? De ce am
aflat atât de târziu despre abilitățile și preocupările in materie
de desen “clasic” ale Argus-ului craiovean, gigantul cu o sută de
ochi, aruncați in chip de recompensă de către Hera pe coada păsării
ei favorite, păunul? Greu de spus. E un mister care se potrivește
intr-o ramă extravagantă și tardiv recuperatorie, aceeași care a
făcut ca Țuculescu să fie cunoscut și apreciat cum se cuvine
de-abia postum, in 1965, grație unei expoziții retrospective
alcătuite in sălile Dalles, la trei ani după trecerea sa in
neființă.
DANIEL NICOLESCU. Absolvent, in 1982, al Universitatii Bucuresti, Facultatea de filologie, sectia romana-portugheza. Redactor principal (si, incepand cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, intre 1985-2003. Colaborari (cronica literara, cronica plastica, traduceri) la numeroase reviste culturale, incepand cu 1974. Redactor si art-director la diverse publicatii din tara. A semnat mai multe volume de traduceri si un volum de interviuri. Din anul 2000 pana in 2009 – editor executiv la Ziarul de Duminica.