Amos Oz , Fania Oz-Salzberger – Evreii și cuvintele, Editura Humanitas Ficțion, traducere de Ioana Petridean
Cartea „Evreii și cuvintele”, un eseu inedit semnat de Amos Oz și de istoricul Fania Oz-Salzberger, fiica cea mare a autorului, a fost lansată, săptămâna trecută, la București. Alternând comentariul textelor sacre evreiești cu analiza fină și plină de umor a istoriei acestui popor aflat într-o eternă chestionare a propriei identități, a naturii legăturii omului cu Dumnezeu și a relației dintre oameni, volumul „Evreii și cuvintele” aduce la lumină, cu farmec și elocință, povești uitate din marea istorie.
Sub forma unui eseu care are la bază un dialog între Amos Oz și fiica sa Fania Oz-Salzberger, volumul de față pune de fapt problema identității evreiești, demontând clișee și preconcepții și sintetizând câteva dintre trăsăturile esențiale ale istoriei evreilor. Minuțios documentată, cartea nu devine greoaie datorită supleții argumentării și ideilor, condimentate cu un umor savuros: fie că este vorba despre figuri exemplare de rabini, despre o istorie a personajelor feminine din Biblie sau potențialul autor feminin al „Cântării Cântărilor”, ori despre importanța educației și inițierii timpurii a copiilor în tainele textelor sacre, ea păstrează aceeași formulă alertă și palpitantă până la sfârșit. Diversitatea informațiilor, paginile scrise cu o atitudine lipsită de înverșunare fac din „Evreii și cuvintele” o lectură esențială nu numai pentru cei interesați de istoria și înțelepciunea evreiască, ci și pentru cititorii pasionați de eseuri culturale care păstrează balanța între efervescența ideilor și exprimarea ponderată a acestora, precizează editura Humanitas.
„O carte originală și cutremurătoare, «Evreii și cuvintele» reușește să adune laolaltă mai mult de cinci mii de ani de rugăciuni, cântece, povești, dispute, elogii, blesteme și glume în geamantanul unei cărți subțiri, palpitante de… ce anume? Istorie? Antropologie? Critică literară? Teologie? Toate acestea și chiar mai mult. Este o carte minunată”, spunea, despre acest volum, scriitorul Jonathan Safran Foer, autorul bestsellerurilor „Totul este iluminat” și „Extrem de tare și incredibil de aproape”.
Iată un mic fragment din eseu:
„În spatele originilor psihologice și al sfâșierii emoționale există o încredere rațională indicând aplecarea aceasta spre cuvinte a evreilor, care nu este nici temătoare, nici nevrotică. Freud, care explica sensibilitatea și hutzpa evreilor ca pe o strategie de supraviețuire în mâinile unui popor neîncrezător, nu lua în considerare decât o parte a tabloului lor mental. Pentru că acolo există și un mecanism analitic funcțional, care încorporează o mare încredere în puterea rațiunii și o bizară percepție a sinelui. Subiectul în discuție nu este niciodată o simplă platformă de sentimente, experiențe și traume. El sau ea este întotdeauna un activ căutător al adevărului, un curajos deținător al gândirii raționale. Este pus în acțiune intelectul, nu doar simplul instinct de supraviețuire. Evreii fac dovada unei credințe profund înrădăcinate în puterea cuvintelor de a crea și re-crea realități, uneori prin rugăciune, dar de cele mai multe ori printr-o căutare argumentativă a adevărului.
Aceasta se află în strânsă legătură cu demersul de căutare a unei echități sociale, economice și politice. O sinuoasă căutare a dreptății începe odată cu Moise și ajunge până la gânditorul socialist al secolului al XIX-lea Moses Hess. Această căutare a primit numele de tikun olam, tradus ca o punere în ordine a lumii, care începe de la Cabala rabinului Isaac Luria, marele Ari. Pentru Cabala, tikun înseamnă recompunerea spirituală a lumii noastre după «stricarea uneltelor», o catastrofă divină și morală. În secolul XX, copiii israelieni strigau «Uneltele sunt stricate! » ori de câte ori erau încălcate regulile locului.
Căutătorii neobosiți ai dreptății au fost numiți într-o mulțime de alte feluri. În epoca modernă, demersul lor a fost absorbit de curente majore precum socialismul, liberalismul sau comunitarismul. Aceasta poate fi o trăsătură a societății tradiționale evreiești care se autoîntreține, kahal sau kehila, dar reprezintă și punctul de plecare pentru marile curente occidentale, precum universalismul și umanismul.”