Probabil că, dintre însemnele proprietății, cel mai marcat de bunul gust, de simțul estetic și de imaginarul artistic rămâne ex libris-ul. Faptul nu trebuie să mire, căci însăși proprietatea despre care vorbește îi diferențiază pe iubitorii cărților de cei care le ignoră sau care se mulțumesc să le utilizeze sporadic, eventual împrumutându-le. Dintr-un punct de vedere, așadar, ex libris-ul este un stindard și un manifest în favoarea pasiunii cititului și a colecționării cărților. Din altul, el se dovedește pretextul care a permis imaginii livrești să dobândească un soi de autonomie, ajungând să reprezinte o specie grafică aparte, înrudită cu heraldica, însă fără esoterismul acesteia, dobândind în plus față de ea, ca o frumoasă compensație, o mai mare libertate de mișcare în imaginarul artiștilor.
Expoziția găzduită în vara care s-a încheiat, a anului 2011, în Turnul Croitorilor din Cluj, renovat de municipalitate și adus la îndemâna publicului ca spațiu expozițional și loc de savurat o cafea, a venit din inițiativa unui împătimit colecționar transilvan, Gabor Takacs. Pasiunea l-a transformat, cu câteva decenii în urmă, din simplu admirator într-un discipol al maestrului desenului artistic care a fost Jeno Barcsay, profesor la Academia de Arte din Budapesta și faimosul autor al Anatomiei artistice recomandate ucenicilor într-ale plasticii din Ungaria, în peisajul Gherlei, oraș apropiat satului de origine al maestrului (Cătina, jud. Cluj). De atunci încoace, Gabor Takacs nu s-a rezumat doar la bucuria pe care i-au prilejuit-o mereu operele de artă achiziționate, primite în dar sau recuperate din pură, dar fericită, întâmplare din spațiile, nu o dată improprii, unde fuseseră depozitate, ci a început el însuși să se ilustreze ca grafician și autor de ex libris.De astă dată, apelând și la alți colecționari clujeni – precum pictorul Ovidiu Petca -, dl. Takacs a oferit celor dornici de evenimente în plin răgaz estival o retrospectivă asupra ex libris-ului nordic, scandinav și rus, dar și asupra producției din Europa Centrală, inclusiv din Transilvania. Introdus de criticul de artă Nemeth Julia, evenimentul deschiderii expoziției a evidențiat strălucirea paradoxală a concentrării pe o mică suprafață de expunere a mai multor sute de lucrări care, în perimetrul de mici dimensiuni impus de gen, au dezvoltat fastuoase viziuni grafice, dezvăluind măiestrie și imaginație, fidelitate la temă sau explorare neconvențională a spațiului graficii de dimensiuni modeste.
Expoziția a avut și un țel subiacent. Mulți dintre autorii prezenți, fideli în pasiunea lor pentru ex libris, nu dispun de o afiliere proprie, întrucât România nu deține, la ora actuală, o asociație a creatorilor de ex libris-uri. Iată de ce îmi place să cred că una dintre etapele următoare ale dezvoltării acestei predilecții va fi organizarea, și la noi, a unei structuri de felul acesta, chiar dacă, cu generozitate, artiștii au fost primiți alături de ei de colegii din Ungaria.