Ministerul Agriculturii urmeaza sa sustina astazi in Guvern aprobarea statutului unei Societati de comercializare a tehnicii agricole cu plata in produse agricole, prin intermediul careia taranii sa poata nu cumpara, ci primi contra grau sau porumb o grapa, o semanatoare sau un tractor. Doua tinte atinse dintr-o lovitura! Pe de o parte, se rezolva mecanizarea agriculturii si nu vom mai vedea tarani la plugul tras de animale, pe de alta parte, aproape falimentarele companii de stat isi vor gasi piata pentru produse. Oficialii ministerului au calculat chiar ca, pentru cumpararea unui “pachet de tehnica agricola” trebuie nici mai mult nici mai putin decat 17.948 $, pachet format dintr-un tractor de exact 8.974 $ si masini agricole de aceeasi valoare. Nu cumva este vreo eroare la mijloc? Poate este vorba de 17.949,45 $ ? Sau de 17.945,66 $ ? Mai mult, oficialii de la Agricultura se incumeta sa calculeze si de pe cate hectare trebuie adunata productia pentru a strange dolarii pentru “pachetul” de tehica agricola. De pe 288 de hectare, iar daca este necesar doar un tractor, normal, doar dupa 144 de hectare. Cum calculam insa daca platim in rate respectivul pachet? Normal, impartim la numarul de ani pe care ne putem permite plata. Asa ca, ne invata oficialii de la Agricultura, daca de pe “suprafetele necesare exploatatiei” se aloca intregul profit pentru cumpararea “pachetului” , sunt necesare 28,8 hectare pentru rate pe cinci ani, si 144 de hectare pentru rate pe doi ani. La zece ani de la falimentul agriculturii socialiste, gandirea cimentata in indicatori de plan a birocratilor din agricultura inca isi mai arata roadele. Nu conteaza ca in agricultura romaneasca exploatatia medie este sub doua hectare si ca producatorii stau cu graul sau porumbul in hambare pentru ca pietele sunt strangulate de cativa mari angrosisti care ne anunta, din cand in cand, ca suntem in plina criza, de exemplu, a graului. Nu conteaza ca nici pana acum dreptul de proprietate, de fapt primul lucru de care ar trebui sa se ocupe un stat, nu este garantat, iar restituirea terenurilor nu este incheiata, astfel incat sa se infiripe o circulatie a terenurilor si sa se coaguleze “fermele” de mari dimensiuni, aceste fata morgana ale tranzitiei in agricultura. Nu conteaza ca proiectul Pietei de gros bucurestene, care ar fi putut sa civilizeze si sa scoata la suprafata comertul cu legume si fructe din Capitala aproape ca a esuat. In sfarsit, nu conteaza ca pietele din aproape toate orasele tarii sunt sufocate de comercianti facuti peste noapte, recrutati dintre mafiile periferiilor, care, in cardasie cu administratia pietelor, impiedica pur si simplu accesul in piata fara plata unei taxe. Conteaza infiintarea a inca unei societati de stat, a inca unei structuri in imensul labirint al birocratiei, care sa faca ce? Sa inventeze ceva care, de fapt, a fost de mii de ani inventat, si anume banul. Bani cu care, daca i-ar avea, taranii ar cumpara bine-merci tractoarele de exact 8.974 $ de la Tractorul, eventual in rate daca Tractorul ar avea forta financiara sa-i crediteze. Dar nu, Tractoul are forta financiara sa contribuie cu 175 miliarde lei la capitalul social al Societatii de comercializare a tehnicii agricole cu plata in produse agricole , alaturi de alte companii de stat, al caror capital social, este depasit, fara indoiala ,de mult de datoriile acumulate: MAT Craiova, Sema Bucuresti, Mecod Codlea. In vara trecuta, urma sa fie organizat un sistem, anuntat cu mare tam-tam, prin care porcii de la Comtim, trebuiau sa fie dati tot pe granele taranilor, ca sa fie scos combinatul din faliment. Dupa asta, si Ministerul Industriei a inventat un sistem prin care Petrom urma sa dea motorina vopsita contra cereale. La catva timp nu s-a mai vorbit nimic despre cele doua sisteme care urmau sa scoata agricultura din impas. Prevedem aceeasi soarta si pentru aceasta gaselnita.
Opiniile aparțin autorului și nu reprezintă neapărat poziția Ziarului Financiar.