Karlsplatz, atac artistic
Kunsthalle Viena prezintă în parteneriat cu Institutul Cultural Român din Viena o sculptură concepută și realizată de artistul Daniel Knorr (născut în 1968, la București și trăiește în Berlin. Artistul participă în 2012 la alte două expoziții în Viena, în Technisches Museum și mumok – Muzeul de Artă Modernă), special pentru una din cele mai mari piețe publice din Viena: Karlsplatz. Vernisajul a avut loc ieri, 29 martie.
Lucrarea monumentală (foto 1) va fi expusă timp de un an, din martie 2012 până la sfârșitul lui februarie 2013, și tematizează momentul materializării exploziei unei bombe, fracțiunea de secundă, care imortalizează și face tangibilă dilatarea volumetrică provocată de o undă de șoc. Din fericire, în mod normal avem de a face cu explozii doar în buletinele de știri. Însă o dată cu reportajele în direct despre Războiul din Vietnam din anii ’60 sau, mai recent, prin așa-numitul “embedded journalism” sau prin succesul constant al jocurilor gen “ego-shooter”, aceste imagini ale distrugerii sunt deja banalizate de cotidianul media.
Materializarea surprinsă în Explosion semnifică nemișcare, încremenire și captarea unui proces entropic ireversibil, deja inițiat, dar care încă nu a ajuns să ne afecteze. Deși un număr important de sculpturi și monumente din spațiul public vienez sunt legate de memoria războaielor trecute, de momente de glorie sau catastrofe militare, aproape niciuna dintre ele nu se apropie critic de tema “esteticii” războiului, așa cum o face Knorr. Sculptura invită privitorii la autoreflecție privind propriul rol prezent sau viitor – de martor, spectator, consumator, protagonist, critic sau victimă – în vremuri conflictuale.
Monstrulețul mamei
Din 23 martie rulează în cinematografele românești filmul Trebuie să vorbim despre Kevin/ We need to talk about Kevin în regia lui Lynne Ramsay cu Tilda Swinton (foto 2) într-un rol impresionant – o femeie care își lasă așteptările și cariera la o parte pentru a aduce pe lume un copil care începe să ridice probleme încă din primii ani de viață. La numai 15 ani Kevin (Ezra Miller) face ceva de-a dreptul irațional și de neiertat pentru întreaga comunitate în care trăiește. Mama sa, Eva, luptă cu propriile-i sentimente de vinovăție și durere. Și-a iubit vreodată fiul? Cât de mult din ce a facut Kevin este vina ei? Filmul are la bază cartea cu același nume semnată de Lionel Shriver. Bestseller internațional, We need to talk about Kevin a fost publicată și în România de Editura Vellant. Tilda Swinton și-a început cariera în anii ’80. A apărut în numeroase filme semnate de prietenul și mentorul ei, Derek Jarman. A primit premiul Coppa Volpi pentru Cea mai bună actriță (1992) la Festivalul de Film de la Veneția pentru rolul din Edward II (1991), iar în anul următor a obținut recunoașterea internațională pentru rolul din Orlando, de Sally Potter (având la bază romanul Virginiei Woolf).
O capodoperă a cinematografului românesc la Barbican Centre
Cinematograful prestigiosului centru de artă Barbican prezintă duminică, 25 martie, filmul mut românesc Manasse (foto 3), acompaniat de muzică live compusă și interpretată de grupul britanic Minima. Evenimentul reprezintă prima colaborare a ICR Londra cu departamentul de film al Barbican Centre și survine în urma parteneriatului de succes din noiembrie 2011, când teatrul a găzduit turneul spectacolului Aniversarea. Proiecția face parte din seria Silent Film & Live Music și beneficiază de sprijinul Arhivei Naționale de Film din București.
Manasse, regizat de Jean Mihail ((foto 3) în 1925, prezintă povestea de iubire dintre un român și o evreică, punând accentul pe intoleranța religioasă dintr-un mic târg moldovenesc. Bazat pe piesa lui Moise Ronetti-Roman, filmul înfățișează, într-un mod foarte dramatic, problemele inerente din societatea românească a vremii. Jean Mihail a fost unul dintre cei mai importanți regizori ai începuturilor filmului românesc, explorând probleme dintre cele mai sensibile cu sinceritate, viziune artistică și putere dramatică extraordinară.
Un portret al diasporei românești
La Muzeul de Artă Cluj-Napoca, a fost vernisată miercuri, 28 martie 2012, expoziția Raul Ștef. De la est la vest: un portret al diasporei românești din Londra. Eseu fotografic, deschisă publicului în perioada 28 martie – 22 aprilie 2012.Raul Ștef (n. 1982) este absolvent al Facultății de jurnalism a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și al Masterului de Fotografie documentară la Universitatea de Arte din Londra. Este fotoreporter pentru Paphotos (Marea Britanie), Mediafaxfoto (România), Intact Images (România), Europics (Austria) și are colaborări cu cotidianele The Times și Daily Mail din Marea Britanie.
Expoziția de fotografie “De la Est la Vest: un portret al diasporei românești” este rezultatul rezidenței fotografului în cadrul programului Attic Arts la ICR Londra, în anul 2010. Ea a fost prezentată la ICR Londra în cursul anului 2011 și este expusă acum pentru prima oară în România la Muzeul de Artă Cluj-Napoca.
Ca și precedentele expoziții, aceasta se înscrie într-un proiect anterior de documentare sub aspect fotografic a vieții comunităților românești din Europa, muzeul de artă clujean găzduind în anul 2007 expoziția “La revedere România!” dedicată comunității românești din Spania. În fotografiile alb-negru care surprind personalități de prestigiu ale diasporei românești din Londra pot fi recunoscuți Nicolae Rațiu, Șerban Cantacuzino, Sir George Iacobesc, Prințesa Marina Sturdza, Anne-Marie Martin, Marius Turda, Alina Cojocaru (prim balerină la The Royal Ballet of London), Anamaria Marinca (foto 4), Alexander Bălănescu (violonist și compozitor), Mariana Gordan (artist vizual), Anda Anastasescu (pianist, Președinte al Fundației Internaționale Constantin Silvestri) și Remus Azoiței (violonist, profesor la Royal Academy of Music, Londra).
Cei care au împușcat dictatori
Expoziția They Shoot Dictators, Don’t They? (foto 5) de Vlad Ardeleanu (JECZA Gallery
Calea Martirilor 51/45, Timișoara) a fost prezentată de dr. Gabriel Kelemen și prof. dr. Smaranda Vultur, pe data de 24 martie. “Pictura lui Vlad Ardeleanu propune privitorului un univers extrem de personal, al unui trecut colectiv, sedimentat în amintirea pictorului din perioada copilăriei din anii1970-1985. Subiectul principal al lui Ardeleanu este memoria colectivă a unui trecut torpilat de evenimente socio-politice tensionate, filtrate de regimul comunist și introduse în circuit doar fragmentar.(…) Subiectul politic, poveștile auzite în familie sau asimilate prin intermediul radioului, trecute prin prisma percepției copilului sau a adolescentului de la acea vreme, ajung astăzi să străpungă straturile tulburi ale memoriei, pentru a fi scoase la lumina creației.(…) Pictura lui Vlad Ardeleanu are o natură expresionistă, dar este și foarte bine ancorată conceptual și tematic. Ea readuce în fața privitorului citate, povești și personalități-cheie din istoria comunismului românesc, cu toate alterările operate de o memorie selectivă. Acest posibil déjà-vu sau aceste amintiri ale unui comunism uitat, peste care s-a instalat dur un strat de nou capitalism, creează un fond foarte stabil pentru aceste lucrări care, dincolo de forța și expresivitatea plastică, capătă și valabilitate/autenticitate conceptuală, diferențiându-l pe Vlad Ardeleanu de alți colegi de generație.” Amintiriea unei istorii augemntate, Andrei Jecza, Revista Arta, 2011
Un nou Infern
Editura Humanitas a lansat miercuri, 28 martie, ora 19.00, la sediul Uniunii Scriitorilor, volumul bilingv Divina Comedie. Infernul (foto 6 ) de Dante Alighieri, apărut în colecția Biblioteca Italiană, în traducerea lui Marian Papahagi. Au vorbit Corrado Bologna, Mira Mocan, Irina Papahagi, Smaranda Bratu Elian si Lidia Bodea. “Infernul în traducerea lui Marian Papahagi aduce la lumină una dintre acele «urme», sau «semne», de poezie și tradiție literară ce pot fi trezite de textul dantesc în memoria culturală a cititorului, punând în dialog originalul cu limba «nouă» care îl găzduiește. Versiunea de față ne arată, în felul acesta, că traducerea poate deveni cu adevărat o «tălmăcire» (după cum ne amintește Irina Papahagi, în Prefața ei, că îi placea lui Marian Papahagi să spună), adică o operațiune hermeneutică, de interpretare, care stabilește o «relație vie» între original și textul «nou». Aceasta poate reda viața – după cum afirma Walter Benjamin – acelor semnificații latente ale originalului care ies la lumină doar prin contactul cu potențialul semantic al unei alte limbi, astfel încât întâlnirea textului original cu noua limbă ajunge să fie chiar una dintre forțele vitale ce garantează «supraviețuirea» marilor opere clasice în cultura tuturor timpurilor.” (Mira MOCAN).
Laudă relativității
Filmul de mediu-metraj “Sea of Tranquillity” (2010) este o combinație de înregistrări video cu actori și cadre digitale generate 3D în care privitorul face o vizită în toiul nopții pe un vas de croazieră misterios și mitic: “Sea of Tranquillity” (foto 7).
Fictivul vas de croazieră a fost proiectat de către Hans Op de Beeck, după o scurtă ședere la Saint-Nazare în Franța în 2008, timp în care artistul a fost impresionat de remarcabilă poveste a acestui oraș-port din timpul celui de-al III-lea război Mondial și de reconstrucția să postbelică. Saint-Nazare are cele mai mari șantiere năvale și produce cele mai mari vase de croazieră din lume. Pentru Hans Op de Beeck, atât vasul Queen Mary 2 – abia terminat – cât și Burj Khalifa din Dubai (cea mai înaltă clădire din lume), ar putea fi metafora potrivită pentru credința noastră în valori false și în concepte precum muncă, loisir-ul și consumerismul de lux. Folosim în ziua de azi categorii precum “cea mai înaltă”, “pe primul loc”, “cea mai mare” dar ce spun acești termeni despre calitatea reală a lucrurilor?
Piesa de jazz centrală din această lucrare este compusă de Hans Op de Beeck; celelalte piese au fost compuse de Sam Vloemans. Hans Op de Beeck s-a născut la Turnhout (Belgia) în 1969. Trăiește și lucrează la Brussels. Printre cele mai recente expoziții la care a participat se numărț: Aichi Triennale (2010); Hangar Bicocca, Milan (2010); Galleria Borghese (solo, 2009); Galleria Continuă, Beijing (solo, 2009); Art Unlimited, Basel (2009, 2007, 2004); Singapore Biennale (2008); Centraal Museum, Utrecht (solo, 2007).
Sarmale cu ketchup și panaș de papanași
La Muzeul de Artă Cluj-Napoca este deschisă, 21 martie – 22 aprilie 2012, expoziția “Panaș de papanași” – Dimitrios Antonitsis. Artist vizual, absolvent al Academiei de Film din New York, Dimitrios Antonitsis este fondatorul prestigioasei platforme internaționale de artă Hydra School Projects cu sediu în insula Hydra din Grecia.
Invitat în Tabăra de artă de la Beliș organizată în toamna anului 2011 de Art Act și Universitatea de artă și design Cluj, Dimitrios Antonitsis a avut cu această ocazie prilejul unor prime contacte cu arta și spiritualitatea din România. Întâlnirile cu locuitorii și meșterii populari din zona Munților Apuseni, cu artiștii plastici profesioniști clujeni precum și vizitarea Muzeului de Artă din Cluj-Napoca, care oferă o imagine de ansamblu a artei plastice românești, nu au rămas fără ecou în creația artistului.
Astfel, concomitent, la Muzeul de Artă Cluj-Napoca și la Galeria Sabot, Dimitrios Antonitsis prezintă două expoziții având la bază interferențele recente cu spațiul spiritual românesc.
Ready-made-uri reprezentate de scoarțe populare românești, referințe la lucrări din pinacoteca Muzeului de Artă clujean, sculpturi în metal realizate prin compunerea unor oale de lut găsite în gospodării din Apuseni sau cumpărate din târgurile din aceeași zonă, dar și picturi, sculpturi sau tapiserii originale sunt integrate într-un discurs artistic care pune în ecuație cu subtilitate problema identității într-o lume care tinde spre aplatizarea specificului și uniformizare.
În această perioada la Galeria Sabot, str. Henry Barbusse nr. 59 – 61, va fi deschisă expoziția “Sarmale cu ketchup” (foto 8) a artistului Dimitrios Antonitsis.
Mahala Rai Banda concertează pe malurile Bosforului
Sâmbătă, 24 martie, Mahala Rai Banda a concertat în Club Roxy, din Beyoglu, zona centrală și modernă a Istanbulului (foto 9). Clubul Roxy, clubul oficial al Festivalului de Jazz Istanbul, este unul dintre cele mai vechi si mai cunoscute cluburi ale metropolei, aici debutând numeroși artiști internaționali din diverse părți ale lumii. Evenimentul face parte dintr-o serie de concerte de muzică balcanică susținute de Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir – Istanbul, serie ce va continua și în lunile următoare cu reprezentațiile trupelor Zdob și Zdub și Fanfare Ciocârlia. Concertele se înscriu în strategia mai largă a ICR Istanbul de a impune muzica balcanică românească pe piața muzicală din Turcia ca principal motor al acestui gen muzical. Membrii Mahala Rai Banda, originari din satele Zece Prăjini și Clejani, au concertat în ultimii ani pe diverse scene din Italia, Austria, Belgia, Franta, Spania, susținând peste 200 de concerte în 26 de țări. Trupa revine la Istanbul după succesele înregistrate în anii trecuți, oferind de această dată un recital în fața publicului de pe Bosfor – transmite Institutul Cultural Român Dimitrie Cantemir-Istanbul.