Exporturile risca sa-si piarda suflul

Motorul exporturilor romanesti, de la care se asteapta si in acest an o contributie semnificativa la cresterea economica, are benzina “pe sponci”, avertizeaza Eugen Dijmarescu, seful Departamentului de Comert Exterior si al Departamentului de politici economice din guvern.
El vorbeste de o “straduinta autentica” a bancilor de a mentine creditarea pentru exporturi in limita procentului simbolic de 1% din totalul creditelor acordate. Desi conduce cele doua departamente de la jumatatea lui 2002, Dijmarescu nu isi asuma raspunderea oficiala pentru aceste aprecieri, precizand ca este vorba de un punct de vedere personal.
El spune ca din totalul creditului neguvernamental acordat de banci in 2002 finantarea pentru export a fost “o veritabila cenusareasa” – cu 1,7%, in usoara scadere fata de anii precedenti. Cu alte cuvinte, recordul absolut inregistrat anul trecut de exporturi prin incasarile de 13,9 mld.$, si care a contribuit din plin la cresterea economica estimata la 4,9-5% din PIB, s-a bazat in mare masura pe efortul propriu al exportatorilor. Desi nu au fost ajutati de banci, cu exceptia Eximbank, acestia au beneficiat de conjunctura favorabila a cresterii euro cu 25,2% fata de leu.
 “Este o boala generala a sistemului bancar. Din cauza obisnuintei, a normelor de creditare, bancile raman departe de ceea ce au nevoie firmele exportatoare”, spune si Mihai Ionescu, secretar general al Asociatiei Nationale a Importatorilor si Exportatorilor (ANEIR).
Eugen Dijmarescu sustine ca este necesara o revizuire a gestiunii resurselor din sistemul bancar intre alocarile “masive, coplesitoare chiar” de credite de trezorerie – pentru salarii si materiale curente sau pentru “a rostui plati blocate intre parteneri” – si cele pentru creditele de export.
“Finantarea de operatiuni de export propriu-zise a reprezentat anul trecut 3-4% din totalul creditelor acordate de BRD. Finantarea generala a firmelor exportatoare, inclusiv pentru investitii, este mai larga, cuprinzand o mare parte din portofoliul nostru de credite”, a declarat Florin Luca, secretar general al BRD-SocGen, a doua banca de pe piata romaneasca.
Exportul romanesc se va confrunta in acest an cu trei mari probleme – dublarea impozitului pe profit, posibilele efecte adverse ale trecerii la  euro ca valuta de referinta si, nu in ultimul rand, o conjunctura internationala si mai ales europeana putin promitatoare.
Anul acesta impozitul pe profit perceput firmelor exportatoare a crescut de la 6% la 12,5%, pentru ca in 2004 sa se dubleze inca o data, pana la 25%, ceea ce inseamna o crestere de patru ori a ratei impozitarii in doi ani.
Autoritatile mizeaza in acest an pe o crestere a exporturilor cu 10,1%, dupa sporul de 21,8% din 2002. 
In  conditiile sprijinului redus de care beneficiaza exporturile, Eugen Dijmarescu crede ca va fi putin probabil ca exportatorii romani sa isi poata spori activitatea in masura necesara reducerii deficitului comercial pe relatii importante cum sunt cele cu Federatia Rusa, Germania, Kazahstan si Ucraina.
Deficitul in relatia cu Rusia a crescut in 2002 pentru al treilea an consecutiv, depasind 1,2 miliarde de dolari. Importurile din celelalte trei tari mentionate inseamna inca un miliard de dolari deficit in balanta comerciala a Romaniei, care s-a ridicat anul trecut la 3,9 miliarde de dolari.
Eugen Dijmarescu spune ca o evaluare comparativa a amplitudinii instrumentelor si mecanismelor de sustinere a importurilor (exceptari si reduceri de taxe vamale, credite, garantii) cu cele de sprijin pentru exporturi arata ca politica comerciala a Romaniei este inca “puternic impregnata si dominata de interesele importatorilor, intre care proprietatea de stat are un loc semnficativ”.
Departamentul de Comert Exterior doreste infiintarea unui “Consiliu de export” format din reprezentanti ai patronatelor din sectoarele cu activitate de export si din sectorul bancar, in incercarea de a orienta politica comerciala a Romaniei in mai mare masura catre export.
Dijmarescu spune ca este partizanul unei protectii a pietei interne impotriva contrafacerilor, a calitatii indoielnice, dar nu si al producatorilor romani “care vor sa vanda doar ei si mai scump sub pretextul nationalismului”. El vorbeste de cercuri de interese, “mai mult decat cercuri de afaceri, care ascunzand abil si vocal perpetuarea unor nerentabilitati in economie, doresc o limitare a accesului populatiei cu venituri scazute la produse mai ieftine”. razvan.voican@zf.ro