Nu am aflat deocamdată de la Doina Mândru, specialista care a instrumentat schimbul artistic, cum s-au integrat artiștii noștri peisajului de la Rocca Paolina, insă arta venită din regiunea aflată sub blazonul grifonului și al unor nume precum Perugino, Pinturicchio și Rafael și-a găsit expresia potrivită in decorul brâncovenesc.
Cei opt umbrieni, artiști maturi cu viziuni pregnante, arpegiază pe opt note ale unei game neoabstracte, cu diverse accente, expresioniste sau suprarealiste, in cheia comună a materiei purificate, formei armonioase și detaliului dichisit. Sestilio Burattini (n.1947, foto 1) șlefuiește marmura și ceramica până la o formă concentrată de o claritate brâncușiană, dezvoltând, in sculpturi precum „Formă in mișcare”, „Alizei”, „Eroziune”, ideea de matrice, spirală sau melc. Silvano D’Orsi (n.1953, foto 2) modelează cu delicatețe tactilă suprafețele, mizând pe diferitele sugestii cromatice ale bronzului, ce imprimă insuflețire și stranietate „Paltoanelor” sale „metafizice”. Cel de-al treilea sculptor al grupului, Romano Mazzini (n.1939, foto 3), preferă un limbaj cubist combinatoriu, proiectând, la inălțime, machete ale unor viitoare locașuri spirituale. Claudio Carli (n.1947, foto 4) transpune poetic răcoarea și misterul peisajelor silvestre, accentuând atmosfera umedă și aburoasă a frunzișului și cărărilor desfundate, printr-o tehnică simili-fotografică, restrânsă la nuanțe de sepia. Carlo Carnevali (n.1951, foto 7) se păstrează in aria abstracționismului, folosind pătratul ca element principal, fundal pentru impresiile concretului și materialității. Din aceeași familie stilistică, Graziano Marini (n.1957) trasează hărți emoționale, culorile vii semnalizând tărâmuri indepărtate ca in lucrările „Casele utopiei III” sau „Cotind spre Kandahar”. Pictura lui Fausto Minestrini (n.1950, foto 5) se remarcă printr-o sugestie poetică intensă, incărcată de parfumuri grele, orientale, inviorate de iluminări enigmatice precum in „Tezaur secret” sau „Ritual pagân”. Tot intr-un registru liric, mezina grupului, Lucilla Ragni (n.1963, foto 6), realizează ansambluri bazate pe contrastul de culoare și textúră, desfoind un suprinzător penaj in encausto, mesaj terestru, organic, feminin, ca in „Jurnal”, alteori, ingeresc, apărut intr-un „Contact”.
 O călătorie la Mogoșoaia poate constitui, pentru oricine se lasă sedus de intâlnirea simultană cu trecutul, natura și arta, prilejul unei experiențe bogate in trăiri și reflecții stimulatoare. „Umbria-terra d’incontri” are puterea de atracție și facinație a teritoriilor necunoscute, in care privitorul iși regăsește propriile rezonanțe și rute ale visării. Nu intâmplător Paolo Nardon, curatorul expoziției, a ales ca motto al prezentării sale din catalog o frază semnată de Marcel Proust.

Subiecte #expoziția „Umbria – tărâm al intâlnirilor"#Mogosoaia