extaz/ de Ileana Mălăncioiu
un fel de aer dulce cu miros de planteun fel de amețeală ciudată
rătăcită printre ierburile vrăjite
credeam c-am să pier dintr-odată
o clipă am simțit că mă ridic
încet de pe pământ și mi-era teamă
plângând mă rugam să mă ferești
de acel glas ciudat care mă cheamă
știam că n-am să mai ajung nicicând
pe pământul de pe care urcam foarte lin
luată de cineva de sus și dusă de vie
în lumea celor care nu mai vin