Protocolul de la Kyoto prevede ca in perioada 2008-2012 emisiile de gaze de sera emise de Uniunea Europeana sa fie reduse cu 8% fata de nivelul din 1990. Revolutia de pe piata energetica, fuga continua dupa randamente cat mai bune si tehnologii cat mai “curate” trebuie insa completate de o strategie de diminuare a pierderilor la nivelul consumatorului final.
Conform unui raport al oficialilor Comisiei Europene, circa 40% din totalul energetic necesar UE se indreapta spre sistemele de incalzire a imobilelor, care sunt responsabile cu 30% din totalul emisiilor de dioxid de carbon in atmosfera. Pentru a sublinia importanta acestui capitol, Comisia Europeana a emis in 2001 Directiva Europeana 91, de Performanta Energetica a Cladirilor, avand rolul unui instrument in diminuarea pierderilor energetice la nivelul gospodariilor. Unele state au adoptat chiar si un cod comun privind performanta termica a imobilelor, cum este cazul Frantei, Olandei, Spaniei sau Suediei, care au dezvoltat o strategie comuna numita Regulamentul de Performanta Energetica. La inceputul lui 2003 CE a emis o noua directiva europeana care cere statelor membre UE sa dezvolte metode de calculare a eficientei termice a cladirilor si sa respecte un set de standarde minimale in ceea ce priveste eficienta termica a acestora.
Lituania, un exemplu demn de urmat
In capitala Lituaniei, Kaunas, 45% din consumul total de energie se datoreaza cladirilor, conform unui studiu de caz al proiectului de reabilitare termica a imobilelor din acest oras, proiect derulat cu sprijinul larg al guvernului si al administratiei locale. Majoritatea imobilelor rezidentiale din Kaunas, circa 60% din total, au fost construite in perioada 1961-1990, oferind un potential imens de limitare a pierderilor de energie termica.
Dupa calculele lituanienilor, in capitala lor consumul de energie necesara incalzirii imobilelor rezidentiale era la inceputul acestui program de 1,8 ori mai mare decat media statelor din UE. In studiul de caz se subliniaza ca reabilitarea termica a cladirilor poate reduce necesarul energetic pentru incalzirea imobilelor cu pana la 50%.
Unul dintre cele mai importante beneficii ale proiectelor de acest gen este faptul ca administratiile locale pot reduce sensibil in acest fel sumele alocate de la buget subventionarii platilor la energia termica efectuate de populatie.
Proiectul nu a fost insa lipsit de dificultati. Cele doua mari probleme descoperite de lituanieni in cazul capitalei sunt convingerea populatiei ca o izolatie termica mai buna este vitala, atat pentru buzunar, cat si pentru mediu, dar si flexibilitatea administratiei locale in a oferi diverse stimulente sau in procesarea cererilor.
In cazul imobilelor rezidentiale de apartamente este nevoie de acordul asociatiei de locatari, acord greu de obtinut din cauza diverselor forme de proprietate a respectivelor blocuri. Scopul acestui program a fost izolarea termica, atat a ferestrelor si usilor, cat si a fatadelor, a 1% dintre blocurile de tip p+4 si p+8 pana la inceputul acestui an, urmand ca in perioada 2007-2009 procentul sa creasca pana la 3% pe an. Reabilitarea termica va scadea, conform calculelor, cu pana la 50% necesarul de energie termica in cazul blocurilor p+4 si cu pana la 40% in blocurile de tip p+8.
Dupa terminarea programului, in 2010, cele 113 blocuri cu patru etaje si ce cele 55 cu noua etaje vor scadea necesarul de energie termica la nivelul orasului cu pana la 29.115 MWH, respectiv 7,7 procente din totalul necesar inregistrat in anul 2004.
La capitolul lectii invatate, lituanienii au trecut faptul ca, per total, segmentul rezidential ofera un potential imens de limitare a pierderilor de caldura. Printre cele mai mari probleme semnalate se numara sursele de finantare a acestor investitii, in marea lor parte fiind de fapt banii locatarilor respectivi. S-a constatat in acelasi timp faptul ca este nevoie de o mare atentie in alegerea materialelor, pentru ca in unele cazuri, perioada de amortizare a investitiei a depasit ciclul de viata al respectivei variante de izolare termica. Dupa parerea lor, este nevoie ca bancile, firmele de asigurare si administratiile locale sa se implice mai mult in procesul de reabilitare termica prin stimularea fiscala sau de alta natura a locatarilor.
Deloc de neglijat este ponderea gradului de vizibilitate a acestui program in randul cetatenilor, Ministerul lituanian al Mediului initiind in acest sens in perioada 2004-2006 un proiect de constientizare a opiniei publice in acest sens.
In ECE este mai mult de munca
Situatia pierderilor de caldura din apartamentele locuitorilor Europei Centrale si de Est este mult mai grava decat in cazul “batranei Europe”, conform unui studiu facut de Centrul de Energie din Bratislava, parte a retelei OPET (a Organizatiilor pentru Promovarea Tehnologiilor Energetice), organism fondat si sustinut de Comisia Europeana.
In Europa de Vest, necesitatea reabilitarii termice este vizibila mai ales in cazul imobilelor rezidentiale construite in perioada 1900-1960, in timp ce in Europa Centrala si de Est, sau, dupa cum a fost botezata recent, in “Noua Europa”, programele de reducere a pierderilor de energie termica trebuie sa cuprinda aproape toate blocurile facute din celebrele placi de beton. Blocuri au fost construite in cea mai mare parte intre anii 1960-1990 nu ofera niciun fel de izolatie termica si prezinta diverse greseli de executie.
Studiul subliniaza ca, in linii mari, constructorii “relevanti” care activeaza pe pietele din ECE si-au insusit deja metodele de izolare termica, pe care le implementeaza, in diverse ponderi, in noile proiecte. La acest capitol sunt incluse atat pietele tamplariei de aluminiu sau de PVC, a geamurilor termopan, cat si a centralelor termice, care permit un consum “rational”.
Pe baza studiilor de caz ale programelor de acest gen derulate in regiune, autorii acestor studii au concluzionat ca se pot obtine reduceri ale pierderilor de caldura de pana la 20% in statele membre UE, cu exceptia celor din ECE, unde procentul poate urca pana la 60%.
“Promovarea financiara a programelor de reabilitare termica a imobilelor de catre stat (guvern) se mentine la niveluri diferite, fiind insa, in esenta, insuficienta”, se precizeaza in raportul Centrului de Energie din Bratislava.
Consumul rational, vital in politica energetica a UE
In Carta Verde a Eficientei Energetice, document elaborat de catre Comisia Europeana, se arata faptul ca membrele UE ar putea, in baza unei strategii comune de limitare a pierderilor energetice, realiza economii de pana la 20% din consumul total de energie, echivalentul a 60 de miliarde de euro, sau consumul de energie cumulat al Germaniei cu cel al Finlandei. Consumul rational si necesitatea unei politici energetice comune sunt sintagme la ordinea zilei in tarile europene din ce in ce mai preocupate de siguranta livrarilor de produse energetice. Programele de reducere a pierderilor de energie termica vin sa sustina o strategie ampla care vrea sa acopere atat aspecte legate de reducerea poluarii, cat si de eficientizare a consumului de energie.
Pana in 2030, oficialii europeni se asteapta ca Uniunea Europeana sa fie dependenta in proportie de 90% de importurile de petrol si de 80% de cele de gaze naturale. O politica eficienta de reducere a costurilor cu energia termica ar putea echivala cu reducerea cheltuielilor la nivelul gospodariilor din UE cu 60 de miliarde de euro, care ar putea fi folosite in ridicarea nivelului de trai. O gospodarie tipica din UE si-ar putea reduce pe baza acestei politici costurile cu 200 de euro pana la 1.000 de euro pe an.