Nici o casă fără pește oceanic! – așa suna o reclamă-somație de
pe vremea lui Ceaușescu. Nici o propoziție fără neologisme! –
aceasta este deviza pe care pare s-o urmeze Daniela Sitar-Tăut,
autoarea volumului de critică literară “Valori și prezențe
conjuncturale”. Există, bineînțeles, un limbaj de specialitate al
criticii literare. În absența lui, evaluările și clasificările
operelor literare n-ar mai avea precizie. Dar autoarea noastră face
abuz de terminologie, probabil din dorința secretă de a-l intimida
pe cititor. Rezultatul? În loc să-l intimideze îl amuză. Acțiunea
ei critică se transformă într-un spectacol de divertisment. Numai
Henri Zalis, dintre criticii contemporani cu noi, mai reușește să
fie atât de hilar.
Iat-o pe Daniela Sitar-Tăut caracterizând un roman al lui Eugen
Curta:
“Structura oximoronică a titlului, Misoginul îndrăgostit, inculcă
sugestii paradoxale, o reconvertire a insului ginofob în tagma
vasalilor afectului. Eroul are predispoziții hermeneutice,
stabilind o taxonomie inedită a feminității. […]
Personajul nu-și revendică genealogia în arhetipal, modelul mitic
constituind doar rampa de lansare a multiplicității, vizualizând
umanitatea masculină ca o rezervație de clone donjuanești, atinse
irefutabil de morbul insațiabilității erotice sardanapalice.”
Cartea este plină de mii de astfel de fraze. Dacă le traducem
într-un limbaj firesc constatăm că ideile exprimate cu atâta emfază
sunt dintre cele mai banale.
Culmea este că și atunci când vine vorba despre penis, da, despre
popularul penis, autoarea se exprimă în același stil pompos:
“Istoria diacronică a organului buclucaș se metamorfozează
proliferant într-un creuzet al receptării, ce nu eludează
componenta istorică, antropologică, psihanalitică sau culturală.
Autorul investighează tematica bicefal, fie prin angrenarea
naratorului în discursul analitic, fie problematizând, fals gnomic,
cu fină ironie, asupra schimbărilor de paradigmă, a mutațiilor
survenite la nivelul percepției.”
Ce firesc este Ion Creangă în “Povestea poveștilor” și ce fals sună
acest discurs ostentativ-academic compus de Daniela Sitar-Tăut. Ne
bucură doar respectul arătat de autoare subiectului.
ALEX. ȘTEFĂNESCU. Critic și istoric literar, prozator,
dramaturg, publicist, realizator de emisiuni TV. Născut la 6
noiembrie 1947. Autor a 15 cărți, dintre care a avut un mare ecou
“Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000”, apărută în
2005 (s-au scris despre ea 270 de articole pro și contra, a fost
răsplătită cu Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei).
Emisiunea “Un metru cub de cultură” difuzată de Realitatea TV i-a
adus Premiul APTR pentru talk-show-uri pe 2004, iar altă emisiune,
“Istoria literaturii române contemporane povestită de Alex.
Ștefănescu” – Premiul APTR pentru emisiuni culturale pe 2008.
Noua sa adresă poștală este: București, O.P. 22, c.p. 22. Cea
electronică este alex2108145@yahoo.com