La începutul secolului XX, genealogia boierilor Lămotești făcea obiectul unei polemici: după apariția unei broșuri de Mihail I. Toncescu cu acest subiect, a urmat un articol al heraldistului și genealogistului Ștefan D. Grecianu, intitulat “La ce ne trebuie arhivele? Noi scriem și fără ele. Familia Lamotescu” (1906). Ceea ce ironiza scrupulosul învățat, de care postum au fost publicate două tomuri (plus încă câteva fascule), impresionante prin erudiția lor, “Genealogiile documentate ale familiilor boierești”, era justificat de pretențiile nobiliare franceze ale familiei: pentru Mihail I. Toncescu, strămoșul era un cavaler “de la Motte” ai cărui urmași deveniseră “Lămotescu”, dar “ă”, fiind considerat de sonoritate neelegantă și nepronunțabil în franceză, numele era scris și citit “Lamotescu”.
Descriind istoria casei Haralamb-Lămotescu (foto) de la începutul Căii Dorobanților, lângă Piața Lahovary, Emanoil Hagi-Mosco lua și el peste picior fanteziile genealogice ale acestei familii: “Unii reprezentanți ai familiei Lămotescu născociseră că se scoboară din faimoasa contesă aventurieră franceză de la Motte-Valois (având într-adevăr sânge regal Valois), implicată în procesul nu mai puțin faimos al așa-numitei <<Afacerea colierului>>, care a dat naștere la înverșunarea poporului francez împotriva regalității, îndeosebi împotriva Reginei Maria-Antoinette, contribuind mult la izbucnirea marii revoluții din 1789” (“București. Amintirile unui oraș”, 1995, p.142).
În realitate, numele familiei provenea de la un sat aflat la sud de București, pe Argeș – Lămotești. Întâiul strămoș cunoscut era popa Radu din Lămotești (decedat în 1746), ai cărui urmași au intrat prin căsătorii în protipendadă. Printre descendenți, unul dintre cei mai cunoscuți este pictorul Henri H. Catargi, a cărui mamă, Ecaterina Catargi, se trăgea din familia Lămotescu.
Mihail Kogălniceanu a avut o fiică naturală cu Raluca Lămotescu – Maria -, devenită mai întâi soția lui Ioan Lecca, din familia cu acest nume de la Bacău și apoi a lui Atanasie Eliade. Urmașii lor trăiesc astăzi în Franța; Margareta Lecca, nepoată de fiică a marelui istoric și om politic, a fost cea de-a doua soție a lui Henri Coandă.
Coroborând datele genealogice consemnate de Hagi-Mosco cu mărturiile unor urmași – în special regretata Anne-Marie Miclescu născută Nasta -, reiese următoarea filiație: paharnicul Constantin Lămotescu a avut un fiu, Nicolae, maior, care la rândul său a avut trei fii, din căsătoria cu Elena Iovipale: Constantin, căsătorit cu Maria născută Mareș, Mihail, necăsătorit și două fete: Caterina, căsătorită cu Henri Catargi, mareșal al Palatului și diplomat, și Maria, căsătorită prima dată cu doctorul Dimitrie Haralamb și a doua oară cu faimosul chirurg Thoma Ionescu, fratele lui Take Ionescu. Maria Lămotescu, care locuia la Paris, în castelul Pessonville, a publicat în 1924 volumul “Vechea artă românească”, pe care multă vreme l-am admirat în anticariatul de pe strada Academiei.
Constantin Lămotescu și soția sa – din familia Mareș de la Fefelei (Mizil) – aveau moșie și conac la Vadu Săpat, între Ploiești și Buzău. Au avut un fiu, Vasile, și două fete: Eugenia, căsătorită cu chirurgul Traian Nasta, și Maria, căsătorită cu Gheorghe Oprescu, cu moșie la Sprâncenata, lângă Caracal. Deși zvonurile nu trebuie colportate, să facem o excepție: se spune – cu mare doză de verosimilitate – că Eugenia (Jeni) Lămotescu ar fi fost iubita patriarhului Miron Cristea.
MIHAI SORIN RADULESCU – n. 1966, București. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universității București. Specialist în istorie socială românească și genealogii. Volume publicate: “Elita liberală românească, 1860-1900”, Ed. All, 1998, “Genealogii”, Ed. Albatros, 1999, “Genealogia românească”, Editura Istros, 2000, “Memorie si stramosi” (2002) si “Cu gandul la lumea de altadata” (2005).